Capriciile care imi dadeau ghes, mi le-am satisfacut, am fost cu fetele, mandretele, dragele la Bucuresti. Si acolo am mers la Gaudeamus, la teatru, s-a intamplat sa fie Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, noi am vazut Negutatorul din Venetia (sala Izvor, teatrul Bulandra), prin cafenele, Mall, Herastrau, am luat capitala la picior, cand nu faceam excursii cu taxiurile. Adica pentru trei oltence din malul Dunarii, a sta intre o ora jumate sau doua intr-o masina, pentru a ajunge la destinatie, constituie intr-adevar o drumetie.
Si am ras, si ne-am torturat picioarele, le-am dezvelit, am deschis larg ochii, am incercat sa cuprindem imagini, simtiri, emotii.
Si seara cu capul pe perna, derulam icoanele trecutului. Odinioara se afla intodeauna invaluit de imaculat si beatitudine. Si copile fiind, trebuia sa fim fiicele tatalui si mamei noastre, femei tinere, azi, am strabatut un drum, am apucat pe poteci, am taiat-o pe trasee nemarcate, ne-am extins geografic, ne-am dezvoltat intelectul, ne-am educat spiritul, am lasat sa iasa teribilismul.
Tinerele de azi, fetele de azi noapte, si-au multumit pentru atasament, au adormit cu un gand bun una pentru alta, cu mandrie pentru existenta celeilalte, si asta, dupa targul Gaudeamus de la Bucuresti.