În interiorul
apartamentului sunt necesare intervenții. Centrala o reparăm sau o schimbăm. Nu am decis. Frigiderul mai rezistă o lună sau cumpărăm chiar azi unul nou. Nu ne-am dat seama.

În interiorul
corpului meu sunt necesare intervenții. HPV-ul s-a cronicizat. La recomandarea doctorului, după 3 ani de supraveghere, am decis să renunț la o bucată din mine. Poate acesta e momentul când o iau la vale. Somnul m-a ocolit în ultima săptămână. Frica de moarte e pentru oricine. Mă paralizează gândul: Cine o să-mi iubească Mara și Mateiu dacă  mor?

Mintea s-a dus hăt departe. Sunt conștientă. Noaptea nu e întotdeauna un sfetnic bun. Simt noaptea ca un torționar hidos cu dinții stricați, respirație împuțită și cu un pumn gigantic. Mă perpelesc în așternut. Umblu noaptea prin casă. Verific ușa. Beau apă. Deschid ușa de la dormitorul Marei. O privesc cum doarme. Revin în pat. Trag pătura peste un picior al lui Mateiu. Pisicile, Motan și Luna, mă privesc. Așteaptă să mă liniștesc.

Profit de încordarea sufletească să vă reamintesc că un vaccin ne poate ține departe și de rădăcina hpv 16 cu care m-am infectat eu. Vaccinați-vă fiii și fiicele. Nu au de ce să treacă prin ceea ce trec eu acum. Discutați cu medicii și luați decizii pentru protejarea vieții.

Tot săptămâna asta am scris o povestire pentru un volum colectiv de proză scurtă. Am lucrat organizat. Mi-am prioritizat orele de lucru. Altfel spus, treburile casnice le-am ignorat. M-am orbit. Praful, fibrele textile, blana pisicilor și celulele de piele adunate de curenții de aer și de electricitatea statică în colțuri și pe lângă plinte nu au existat. Am continuat să bag haine la spălat. Nu-mi permit să iau o pauză de la rufe murdare cu o adolescentă și un băiețel de 4 ani.

Cartea lui Yalom, Soluția Schopenhauer am terminat-o. Mi-am comandat de pe Târgul Cărții volumul Parerga și Paralipomena de Schopenhauer. Îmi ard buricele degetelor. Abia aștept s-o încep. Eu însămi am o reprezentare de filozof în această perioadă. Stau și îi interpretez lui Mateiu lumea. Uneori o interpretez cu calm și răbdare. Alteori o interpretez cu iritare și nervi. Un motiv de iritare și nervi este religia. Mă înfurie când mintea unui copil de 4 ani suportă abuzul unei religii. Locuitorii planetei au dezvoltat de-a lungul vremurilor religii și zei. În continuare există religii și zei, dar în interiorul comunităților se vorbește cu emfază și fără strop de rușine despre o religie și un dumnezeu adevărat.

Mintea crudă a unui copil de 4 ani absoarbe poveștile religioase. Acceptă ușor ideea unui creator. Mama și tata sunt puternici. Fac orice. Pot orice. Atribuirea unei puteri nelimitate unui creator îl satisface pe copil. Creatorul îndeplinește neputința lui de a-și pedepsi părinții pentru că-l lasă dimineața la grădiniță, pentru că îi setează timp la desene, pentru că insistă să consume legume proaspete. Tot ce plantăm în perioada asta în copii devin idei înnăscute.

Plantați cu grijă, cu responsabilitate, cu respect. Lăsați zeii în afara vieții copiilor. E vremea jocurilor. După sănătate, vine joaca. După joacă, vine școala. Iată intervențiile care salvează!

Sănătate, joacă, școală.
Repetați.
Sănătate, joacă, școală.

Foto: Flavius Neamciuc