Mi-am zis, ca în fiecare an la sfârșit de an, că o să încep din timp cu anumite cumpărături. Mi-am zis. Nu s-a întâmplat. Nimic nou.

Îmi pică tot mai des obiectele din mână. Au prins viață. N-au prins. Eu nu mă odihnesc. Privarea de somn provoacă și asemenea gesturi. Stau cu Mateiu în spate atunci când mergem cu mașina. Privesc mai atent de pe geamul din spate. M-au izbit bisericile și jocurile de noroc. Zărești opulență. Un acoperiș ca de aur m-a orbit. Niște faraoni închipuiți m-au lăsat cu gura căscată. Cert este că se ivesc biserici și jocuri de noroc pe toate străzile principale.

Citiți Dumnezeu, o amăgire de Dawkins.

→ Cărturești

Scump plătim credința, fie ea credința într-un dumnezeu, fie ea credința în noroc.

Foto: Bogdan Mosorescu