Fusei la circ, da, fusei, continui sa ma exprim cu perfectul simplu si dupa aproximativ 10 ani de convietuire cu banatenii. Asta daca cineva mai citeste textul in urmatoarele ore, pentru cititorii de dimineata, apelez la perfectul compus: am fost la circ.
De mica am mers la asemenea spectacole, uneori, daca reuseam sa ma strecor pe sub cort, ma bucuram de acrobatii si animale si de doua ori pe zi. La o reprezentatie, o ultima a unei seri, mi-am rupt chiar si o mana impinsa de un copil pe care se pare ca l-am incomodat, fapt pentru care m-a impins de pe scari.
Inainte circurile aveau si scari, cand patrundeam in cort absolut totul ma frapa. Mai pastrez in nari acel miros specific, il caut si acum de fiecare data cand ajung la circ, dar din pacate nasul adulmeca doar amintiri. Si muzica, lipseste muzica, atmosfera unui circ sta foarte mult si in muzica.
Cine nu-si aminteste Entry Of The Gladiators?
Azi intretinui atmosfera circului sprijinindu-ma pe amintiri. Mara mea, de ce nu, isi compuse si ea amintirile ei, doua ore statu cumintica la mine in poala si urmari ce se intampla in arena, la dresura de cai nu misca, iar la un numar de acrobatie striga bavo, bavo incontinuu. Nu aprecie momentul, dar la varsta asta e hoata mai ales de entuziasm.
Fusei si inca mai sunt fericita. Traii unul din acele momente ale vietii in care te surprinzi in propria ta piele cu o stare ardenta si te accepti asa cum esti fara nici un semn de intrebare.
Nu participai la un spetacol de circ precum aveau pretentii amintirile mele, dar starea de entuziasm fu un numitor comun al prezentului si al trecutului.
Pe drum, in smiorcaieli de mama, nani, nani, dorul de prieteni vechi se impleti cu amintirile mele vechi, in loc sa aud chemarea Marei, mama, nani, nani, o secunda eu strigam, mami, papa, papa.
Acum mi se pare asa simpla fericirea, la fel de simpla la perfectul simplu oltenesc, atat de firesc pentru o actiune care tocmai s-a terminat.

Cu steluta: eu continui sau eu continuu?