Spăl vase la chiuvetă și gândurile încep să se ordoneze. V-am menționat de mai multe ori despre forța chiuvetei. Mi se întâmplă uneori și la volanul mașinii. Liniștea și propria companie îmi adună gândurile. Asocierile încep să-mi dea ghes. Deunăzi m-am trezit când am tras pe dreapta să cumpăr mâncare pentru Motan. Suport o rupere de realitate când conduc și înlănțui idei. Mă furaseră două atitudini omenești, nimicnicia și măreția.

Pendulăm de-a lungul vieții ba cu lipsa de însemnătate, ba cu glorificarea. Ați observat că sentimentul de zădărnicie apare în singurătate, de obicei. Glorificarea și importanța se năpustesc asupra noastră când ne identificăm cu majoritatea. Exemplele care-mi vin rapid în minte sunt realizările sportivilor și cucerirea spațiului. Caracterul dispare și se produce o identificare generală. Oamenii au cucerit spațiul. Eu sunt om. Eu am cucerit spațiul. Sau. Popovici e român și a câștigat medalia de aur. Eu sunt român. Eu am câștigat aurul.

Ca individ mai greu te regăsești într-o poziție de titan. Cine îți validează poziția în singurătate? Insistența într-o asemenea atitudine ar putea fi psihotică sau un mare complex de inferioritate. Citiți-l pe Adler. Teoria asta merită atenția. O să priviți cefele late și importanții cu îngăduință.

Rareori m-am identificat cu masa. Efectul de masă mă sperie și îmi repugnă. Recunosc pierderea gândirii proprii. Auci! Mă doare în special mândria. Masa fascinează însă. E comodă. Te absolvă de responsabilități și asumare.

Între nimicnicie și măreție stă mediocritatea. Muncim pentru a scăpa de nimicnicie. Luptăm împotriva mediocrității cu avânt în tinerețe când nici măcar nu-i recunoaștem existența. Dintr-o dată descoperi conviețuirea searbădă și te șochează lipsa de reacție. E cald. E liniște. Este o situație facilă. Atunci viața ți-a dat șah mat.

Talentul nu e un dat al ființei, dar putem deprinde abilitatea de a ne distinge prin merite personale. Meritele personale pot însemna orice, inclusiv de a excela în rău. Nimeni nu știe. Putem orice dacă nu renunțăm. Renunțarea începe cu o burtă, cu nespălarea părului, cu victimizarea, cu conviețuirea cu păianjenii.

Eu încă lupt. Voi?