De 12 ani, sunt mamă de fată. De 17 luni, sunt și mamă de băiat. Copiii au făcut din mine o persoană matinală. A început Mara cu trezitul de la șase, continuă Mateiu.

Ne trezim dimineața. Ne privim în ochi și aproape în fiecare dimineață râde. Există dimineți în care plânge. Ne ridicăm din pat și mergem la baie. Am tras olița. Am tras împreună olița. Trage singur olița. Stă pe oliță și-mi arată vasul de toaletă cu degetul. Să șed. Nu vorbește, mama, tata și baba formează vocabularul lui. Cât stă pe oliță îmi solicită atenția. Să-i dau ceva. Să-i numesc obiectele. Să privesc în oliță. Se ridică. Aruncăm olița în vasul de toaletă. Spăl eu olița. Mateiu trage apa. El singur, îmi cere să mă îndepărtez. Pentru a spăla fundulețul uneori duc muncă de lămurire, dar reușim. După episodul cu olița, urmează spălatul pe dinți. Mateiu dorește să iasă din baie. Nu-l las. Uneori plânge, se aruncă pe jos. Alteori se spală, îmi dă periuța și părăsim baia.

Punem pampi în dormitor, apoi urmează micul dejun. Mateiu mănâncă și bea singur. Asta înseamnă 15 minute de savurat una sau alta și încă 15 minute de curățenie. De cele mai multe ori, duș după masă. Mâncarea ajunge și pe haine, și în păr. Masa ori trei, că un copil are trei mese principale într-o zi pe care nu le sare pentru siluetă. 30 ori 3, calculați timpul alocat mesei. Adăugați timp pentru prepararea mesei. Uneori ca să gătești ceva, lași copilul să exploreze universul din bucătărie. Scoate oale, capace, le trosnește. Alteori stoarce cu buretele apa dintr-un castron în altul. Este un exercițiu Montessori, o pedagogie dezirabilă pentru mine în creșterea copilului.

După micul dejun pornim în parc sau ne jucăm în casă. În parc sau acasă, copilul îți solicită atenția. Să te uiți la el când se dă pe tobogan. Să-l aplauzi când duce pampi la gunoi. Să te așezi cu el să construiască. Să construiești tu, iar el să strice, apoi să se prăpădească de râs. Să se cațere pe canapea minute în șir fără să se plictisească. Tu îl supraveghezi. Primii ani presupun supraveghere pentru supraviețuire. Copiii n-au frică pentru că habar n-au de frică. Se urcă, trag, împing, se strecoară, curiozitatea îi împinge să testeze.

Orice face, copilul te caută cu privirea și se conectează cu tine. Conectarea aceasta are ca rezultat o persoană adultă respectabilă. E ușor să respecți o persoană când o simți autentică.

De dimineața până seara la culcare, cu modificări ușoare în program, acesta este rolul mamei. Să supravegheze, să hrănească și să se conecteze cu copilul. Dacă mama nu are o bunică, un frate, o prietenă sau o vecină cât timp tata este la muncă, nu se poate vorbi de pauză. Să te îngrijești fizic? Manichiură, vopsit, epilat, sală? Cum? Firește, dacă aceste activități au o anumită importanță. Pentru mine au. Unghiile, părul și corpul lăsate în paragină mă întristează. Sexul? Sexul ajunge o amintire dintr-un concediu la Lisabona.

În lumina acestei zile deloc cuprinzătoare, caca, papa, plâns, chicoteli și de la capăt, firește că apare întrebarea: este de dorit asumarea unui asemenea efort?

Dragi femei, întrebați-vă și nu vă lăsați intimidate și manipulate de o gândire neadaptată din secolul XIX. Reproducerea pe cât este de importantă pentru specie, e la fel de importantă politic. Nevoile speciei le onorăm, dar politica vă ia copiii și îi trimite la război. Fiți subiectivi când răspundeți la întrebarea: Îmi doresc sau nu copii? 

Foto: Flavius Neamciuc