În ultimul timp am preferat compania cărților. Să citesc, să citesc, să citesc. Doar că atunci când nu scriu mi se schimbă starea. Nu sunt bolnavă. Nici nu par bolnavă. Mă simt bolnavă.

Vorbesc puțin. Privesc în gol. Zâmbesc în colțul gurii. Încep să mă chestionez despre felul cum mi-am trăit viața. Sunt ani sau situații la care prefer să nu-mi îndrept atenția. Mi-e bine acum și nu doresc să-mi deranjez eul actual cu eurile și subeurile trecutului.

Am gătit mult. Au fost sărbătorile de Paște. Am roșit ouă ca activitate pentru copii. N-a lipsit nici salata boeuf care e boeuf doar cu carne cu vită. Firește, la 41 de ani îmi sar nervii când cineva numește boeuf o salată fără vită. Mă potolesc rapid. Îmi protejez nervii și așa teribil de sfidați ce cei doi copii ai mei.

Presupun că nu sunt singura femeie trecută de 40 de ani care întâmpină dificultăți în a se alinia cu vârsta. Nu mă refer la intervenții asupra chipului. Mă refer la perceperea imaginii din fotografie ca fiind a mea. Cine este femeia care mă privește? Poate fi mama. Ar putea fi mama și chiar este mama. Mama mea a înlocuit-o pe bunică mea de câțiva ani. Mamanu e bunică mea, eu sunt mamanu, iar Mara sunt eu. De aceea mi-au înnebunit eurile. Nu ne mai recunoaștem între noi.

Mă tratez cu literatură. N-am fost mereu o iubită loială, dar niciodată n-am înșelat literatura. Mi s-a arătat repede în viață. Mi-am descoperit calea, încă lucrez la voce. Nu-mi place să le spun oamenilor ce să facă în felul unei mame, unui șef sau unui preot. Îmi place să le arăt ca-n cărțile de literatură cu care am crescut. Anna Karenina l-a cucerit pe Vronski printr-un fel de a fi. Cu siguranță nu un chip corectat în numele frumuseții l-a sedus pe conte. Prietenia presupune și sacrificii, citiți Cei trei muschetari. Athos, Porthos, Aramis și D Artagnian vă învață despre viață la fel ca apostolii, dar fără pretenții de moralitate. Asta mă ține strâns lipită de literatură. Deși conține toate învățăturile vieții omenești, nu pretinde ascultare și supunere.

În felul acesta doresc să vă structurez ce gândesc, ce simt, ce gândesc despre ceea ce simt și ce simt despre ceea ce gândesc. Munca e colosală, dar nici nu caut o schimbare în carieră.

Vreau doar să scriu, să citesc, să împărtășesc cu voi.

Foto: Simona Nuțu

Și să râdem înainte de toate.