Weekend-ul acesta a fost despre moarte. Am început să mă uit la Doctor Moarte. Am început și am sfârșit romanul Moartea fericită de Albert Camus. Primul a fost filmul. Probabil alegerea cărții o datorez filmului, căci comportamentul nu e greu de manipulat. Oricare ar fi motivul, mă felicit pentru duminica petrecută în compania lui Camus.

Să citești un scriitor mare se simte ca un ceai călduț pe pielea arsă. Știu ce vorbesc. M-am opărit la picior când eram mică. N-am mai avut piele pe jumătate din laba piciorului. M-a transportat tata la o doamnă care se ocupa de arși. Nu am fost la spital. Spitalul ne îngrozea. M-a urcat tata în Dacia albastră a vecinului nostru turc, și duși am fost. Eu am plâns și am stat, cât mi-au permis, cu piciorul pe geam. Am ajuns la doamna. Îmi amintesc mirosul dulceag, un cazan, tifonul înmuiat în ceai și mâna dolofana cu unghii tăiate scurt. A stors tifonul, iar durerea a luat-o doamna cu mâna.

Ieri mi s-au dus toate gândurile despre curățenie, gătit, prețurile imobiliarelor și m-am cufundat, îndrumată de Camus, în fericire. Să urmărești să fii fericit. Să ai voința fericirii. Să alegi. Viața femeii nu e bărbatul. Viața femeii e viața însăși. E o capcană în care pică majoritatea femeilor. Desigur, banii devin obligatoriu necesari. Oh, dacă ați citi cartea!

Legat de film, mă declar admiratoarea doctorului Jack Kevorkian. Într-o lume cu doctori ca el mi-ar plăcea să trăiesc, într-o lume unde pot decide să mor. Jack Kevorkian a fost un medic specialist în patologie care a susținut moartea fără durere sau eutanasia.
Mi-a murit o prietenă acum câțiva ani. Cu ea am învățat să merg pe bicicletă. Cu ea am încercat să fumez. Cu ea am mers la Dunăre. Cu ea m-am dat cu sania. Ea s-a îmbolnăvit de cancer. Nu avea 30 de ani. Mi s-a spus că se ruga să moară, atât de insuportabilă devenise durerea. Mi-e greu să-mi descriu furia. Mi-e greu să-mi controlez limbajul. Aș urla. Aș arunca vorbe. Aș disprețui orice credincios care ar justifica durerea, defecarea de durere, înnebunirea de durere, umilința unui bolnav. Datoria doctorului este să ajute pacientul. Moartea demnă sau moartea fericită ține de om. Dar în moarte omul uită să fie om și se poartă ca o jivină, iar natura nu cunoaște mila.

Dacă m-aș fi căsătorit după modelul american, cu jurăminte scrise, i-aș fi declarat lui Făt Frumos: Dacă va fi nevoie, o să te ajut să mori. Cea mai frumoasă și puternică declarație de dragoste.
Iubiți în halul acesta o persoană?