Știu cum își petrec cei mai mulți dintre noi 1 Mai. Mai mult presupun, dar și cunoașterea, și presupunerea sunt sinestezice. Mereu sinestezia mă duce cu gândul la Rimbaud, la el vocalele revin sub formă de culori, O este azur.
De la Rimbaud la gratarul de 1 Mai par să sfidez poezia, dar împletirea simțurilor nu este exclusiv sublimă.
Mă simt deosebit de înfiptă în pământ când adulmec miros de grătar. Nu văd culori asemenea lui Rimbaud, dar mă încearcă o puternică senzație că se dezlănțuie muzica în mine, Primăvara lui Vivaldi de exemplu.
Cei mai mulți aleg grătarul de 1 Mai. Excelentă alegere. Eu aleg anul acesta o plimbare până în satul Berini. Cu mare fast, într-o primă ediție timidă, o să particip la evenimentul Mândru-i portu dân bătrâni, paradă de costume populare cu o vechime de peste o sută de ani, dansuri populare și poezie în grai bănățean.
Am sugerat organizatorilor, cu o foarte mare siguranță pe mine, să pună în scenă un obicei din Lunca Pogănișului. Nu o să divulg acum programul, mai las scris aici câteva nume care vor participa: Mircea Diaconu, Viorel Boldureanu, Ioan Traia, Marius Matei, Felicia Stoian, Leontina Prodan, Vasile Barbu, Andreea Tanasescu, Grup Cercetare UVT și subsemnata.
Am acceptat bucuroasă invitația și cu entuziasm poftesc și cititorii blogului meu să ia parte la un asemenea eveniment. Costumul popular povestește despre autenticitatea și originalitatea noastră. Am observat de-a lungul timpului și am găsit însemnări prin cărți despre sensibilitatea românului când vine vorba de origini. Că ne-o renegăm, că o prea slăvim, merg în paralel aceste acțiuni, un fapt rămâne sigur: costumul popular confirmă forța de creație a culturii românești.
Așadar, vă aștept vineri 1 Mai, ora 2 după amiază la Căminul cultural din satul Berini.
aprilie 28, 2015
E chiar fain că se întâmplă așa ceva la nivel local, de sat. În general mi se par fără ecou acțiunile orășenești de promovare (sau de apreciere) a folclorului. În societatea de azi aprecierea trebuie să înceapă de acolo, de la vatră, să realizeze țăranul român ce comoară ține prin fund de lăzi sau prin cuferele din podul casei. Și de ce nu, să le îmbrace la zile mari.