M-am intors de curand din Italia, statiunea Cervia. La inceput a fost gura de aer de langa mare, palmierii si soarele puternic. Dupa o scurta plimbare, mi-am zis mie intr-un cotlon de minte fara de vacanta, ca ma aflu intr-o Mamaia italiana.
Peste vreo doua zile, mi-am simtit ochii in alerta. Am redescoperit statiunea cu ochii din spatele ochilor inchisi. Romanii au doua perechi de ochi. Ochii de acasa si oricare alti ochi care observa alta lume. Oamenii si viata, altii ca ai geografiei carpatice, inerveaza ochii romanului, iar excitatia asta se traduce cu blandete.
Te destinzi. Se produce in organismul batucit de roman o relaxare, iar ochii din spatele ochilor inchisi se ridica precum soarele din mare. O frumusete accelerata si inexprimabila risipeste nationalitatea si intr-o metafora bestiala stai gol intr-o gradina o oamenilor sau a hippiotilor.
Si ne bucuram, savuram…