Am implinit 28 de ani in 21 iunie. Am lipsit de acasa in martea copie a durerii si bucuriei din 1983. Iar absenta mi-a prelungit urarile si atentiile prietenilor.
Datorita facebookului mi-au revenit gratulari de la persoane diferite, fosti colegi, vecini, prieteni si niscaiva poeti. Urarile le-am perceput diferit.
Cu mirare si placere am primit urarile fostilor colegi sau vecini.
Cu dezamagire am acceptat mesajele de la prieteni.
Si cu fastaceala si zapaceala am deschis si citit mesajele lui Adrian Munteanu si Robert Serban.
Azi primii, in amintirea lui 21, trei flori intr-o bentita. Saptamana trecuta, un buchet de margarete si unul de trandafiri au intregit cu o alta parte adaugata, ziua de 21.
Mi-am oprit gandurile.
Atat de multe urari pentru mine, atatea ganduri indreptate spre o fiinta. Mi-as dori ca toate sa fi fost sincere si blande, ce rugaciune frumoasa ar fi primit Dumnezeu ca un credit pentru insusirile mele.
Pentru toate urarile sincere, saru mana.
Pentru toate urarile impasibile, multumesc.
Pentru urarile blande, o bataie de inima.

Impartasesc cu cititorii acestui blog, urarea lui Adrian Munteanu.

DE ZIUA TA, UN DAR PRIN POEZIE :

Umple, iubito, cu vin vechi potirul,
Căuşul tainei, limpezit de muze !
Alintă apa dulce din havuze
Ce-a adormit cu trudă trandafirul !

Aşterne masa cu-n surâs pe buze,
Aşează pâinea şi veghează mirul
Ademenind spre trup încins zefirul
Aromitor al zorilor lăuze.

Aprinde focul, nu-l lăsa să piară,
Aruncă lemne pe altar! Apoi
Miresme dulci ne vor zidi. Spre seară

Vom dezbrăca veşminte. Drepţi şi goi
Ne vom topi ca un palat de ceară
În flacăra dintru adânc de noi.