Preferinta oamenilor pentru irosirea timpului in fata televizorului a atins apogeul. Este iluzorie intrebarea de ce?
Televiziunea manipuleaza, indobitoceste, distreaza, delecteaza, iar balanta inclina spre prost gust. Totusi, sunt unele show-uri care prin umorul sarcastic te mai pot pastra cinci minute cu atentia focalizata pe ecran.
Aseara imi cautam prin cursuri niste notite ale mele despre Transdisciplinaritatea lui Basarab Nicolescu, iar in fundal se desfasura Jay Leno show. Neatractic si incisiv, tipul e ok din punctul meu de vedere. M-am asezat si la somn. N-am indraznit sa schimb canalul.
Cauza nu a fost capacitatea sau carisma prezentatorului, ci teama de a nu trece prin cazul Eloidei, femei la 90 de ani violate de pusti de 17 ani sau vedete porno care cer sa se faca diferenta intre pornografie si prostitutie.
Asa ca am poposit pe acelasi canal si sub paturica fiind. Cand ma pregateam sa apas butonul rosu s-a ivit pe ecran, Denzel. Doamnelor si domnilor, Denzel Washington! Vocea convingatoare, tinuta lejera, zambetul fatis, prestatia actoriceasca dovedeste remuneratia banuita de tabloide.
In timp ce rasfoisem cursurile, le redescoperisem si pe cele de literatura si film. Am silabisit numele maestrilor Godard, Parajanov, M. Forman, Jim Jarmusch (mai erau si altii, o foaie de A4 plina de arta si atonie) si am hotarat sa-i scriu in agenda mea care este un fel de muzeu al cuvintelor, citatelor, personalitatilor etc. Denzel insa m-a facut vioaie, ceilalti, ignoranta.
Sa ma simt jenata pentru pentru preferinta de gust? Dead Man si acum imi talmaceste  starea de sufocare, parca as avea gura plina de rumegus. Estetica mea este asa jalnica pentru ca aplic la unele opere extinctia interesului?
Forman m-a indragostit de Mozart. Am cumparat de la Joc secund toate simfoniile, actiune care respecta si autorul si producatorii, alternativa ieftina era pe internet, dar m-am simtit plina de dichis in simturi, atunci! Luxul valorilor emite pretentii.
Si Denzel?
Vocea te farmeca( prea poetic, prea dulceag sau poate prea pueril?), curatenia te atrage. Din cauza scarnaviei intalnita in societate si nu nonfigurativ, ci anatomic, pe trupul uman, am dezvoltat un fetisism pentru salubritatea corpului.
Asertoric, il ridic pe Denzel pana la nasurile alintate ale marilor maestri.

Ati probat plansul sezand ghemuit in poala? Palmele asuda, pleoapele se resimt ca un parjol, mintea receptioneaza umilinte neinchipuite pana atunci.
Asta intr-un moment de proasta organizare domestica, cu o seara inainte sarbatoream o viata, o fiinta venita pe pamant sa ne ajute cu plata chiriei, inflatia de suflete chircite darama societati insemnate.
Petrecerea a dat cu gloss pe fapturile nostre de mimoze, dar in acelasi timp de-o aparitie petulanta, incat intorcandu-ma acasa aveam strania senzatie ca muntii mergeau in acelasi timp cu mine in ritmul muzicii.
Exact seara urmatoare cautam un colt in care sa ma fac mica si sa ma smiorcai. Din luciul de diamant al serii anterioare, mai pastram doar un aspect de metaloid.
Martor al ambelor actiuni, dar si stari sufletesti a fost ploaia. La botez personifica o spalare a pacatelor pruncului festival, in cearta domestica, precipitatia atmosferica detinea un rol de adjuvant la productia de inutilitati pentru cofrajul de neputinte, injosiri si ferocitate.
Ras si plans, ceea ce se cheama viata mea este calcata in picioare!

Ce anume face un destin sa fie incredibil? Mai marii nostri( Cioran, Eliade, Ionesco, Noica, Vulcanescu, Nae Ionescu) inainte sa faca cu creionul poveste, insasi viata lor le-a picurat traseul nemuririi pe nume, fapte si intamplari.                                                                     
Tot ce se intampla intr-o viata de om, ajunge la desavarsire numai atunci cand clipa, de la statul ei de goala, se transforma in amalgam de simtaminte perfecte. Desavarsite in rau sau in bine, forma lor, de acum turnata, provoaca o insiruire de fapte.
Ciuda mea se trage de la inchipuirea ca si eu imi pot reifica numele in suflul contemporanilor.  Nu am pretentii de viitor, mi se pare o indrazneala prea mare pentru o faptura care continua sa mazgaleasca fara o claritate a mintii.
Sunt lipsita de imprejurari. Epoca mea imi ofera ironia, umorul sau penibilul. Doar natura ramane sublima si imuabila in viziune, oamenii sunt niste clovni care au renuntat la costumul pompos si colorat, pastrand doar miscarile si mina aceea uimita si intrebatoare a fiintelor care au abandonat de mult sa mearga pe propriile picioare, ci doar se scurg alene la vale, purtate de curent, fara a avea curiozitatea sa se intrebe asupra provenientei  actiunii in plin litigiu.
Privind de pe margine, caci apartin unei margini, nu ma pot invalui cu ironie, uneori sunt un clovn pe cinste eu insami. Sa-mi asum umorul ca atitudine vis-a-vis de ai mei semeni,  imi asigura o stare de greata constanta. A rade de partea cea mai mare dintr-o colectivitate inseamna ca mi-am adaugat in fata numelui adjectivul deosebit, sinonim cu altfel, iar aceasta nota aparte incumba probleme sociologice, dar mai ales antropologice dureroase, pentru ca zi de zi, si poate chiar in clipa asta sunt considerata paiata de multi semeni ai mei. Al treilea element al epocii, penibilul! Acustica reprobabila a cuvantului chiverniseste la moartea sperantei. Eu cred ca inca imi mai pot scoate masca, inca mai pot invata sa inot contra curentului, mai am suficient entuziasm si daruire sa cred in calitatea romanului genial.

Totusi, sunt orfana de destin fantastic!

rEaLiTaTeA – rationament deductiv, apres Canetti:

Drumul prin realitate trece prin tablouri. Tablourile sunt navoade. Ceea ce apare in ele reprezinta o captura perena.
Tablourile trebuie sa existe si in afara omului, in om ele fiind supuse schimbarii. Acelasi tablou mai are nevoie de experienta lui pentru a prinde viata.
Asa se explica unele tablouri care ard mocnit timp de generatii, deoarece nimeni nu le poate privi cu acea experinta care sa le trezeasca.
P.S.: o schita a teoriei si 3 exemple de tablouri.

tablouri – navoade
                 captura perena
tablourile: – in afara omului
                   – experienta
                   – trezirea

1. Sociologic
scoala(tablou) – lectura(navod)
                           informatia(captura)

tablourile: – prieteni(in afara omului)
                  -fapte si intamplari, serviciul(experienta)
                  -sistemul romanesc(trezirea)

2. Antropologic
iubirea – sentimente
               indragostitul/ indragostita(DOI)
tablourile: – viata sociala
                   – sexul
                   -casatoria(idealisti/traditionali), despartirea(ghinionisti/noncoformisti)

3. Metafizic
om de arta – frumosul, cunoastere pura
                      idealul
tablourile: – banii
                   – dezamagirea
                   – recunoasterea, moartea