Nu se lipira cuvintele de mine azi, incercai, ma incapatanai sa scot din minte si din suflet forme pentru personajele mele. Abandonai pana la urma.
Ma asezai cu Spinoza in brate si cateva ore fuseram camarazi in deslusirea originii sufletului si afectelor. La cina baui un pahar de bere, indoit cu Mirinda, cu Hemingway.
Pe munte, miercuri, cred ca tot cu Hemingway am fost. Ghidul meu e un vanator pasionat, vaneaza de 11 ani si mi-a povestit multe despre invartitul cocosilor, despre urmele de lupi, despre corbii care indruma un vanator experimentat. De ce zic ca am fost cu Hemingway? Ieri cand am inceput romanul Pentru cine bat clopotele? am citit pe coperta ca scriitorul american a fost un mare vanator.
Miercuri nu stiam ca Hemingway a fost vanator. Deja bat campii.
Poate maine…
aprilie 27, 2012
Am ramas cu un singur lucru din postarea ta: bere cu Mirinda ?! 🙂
aprilie 28, 2012
Bere cu Mirinda, de obicei o indoi cu Fanta, dar dupa ce am baut aseara cu Mirinda, nu cred ca o sa mai revin la Fanta. Unii pun Sprite. Incearca si tu, o sa vezi ca e foarte buna. Si atunci sa te gandesti la mine. 🙂
aprilie 28, 2012
Ernest Miller Hemingway unde vîna, pe munte sau în deşert?
aprilie 28, 2012
Asta nu mai scrie. Doar de cele patru neveste, de rana de razboi, competentele literare, premiul Nobel si sinuciderea de la casa lui din Ketchum, Idaho.
mai 7, 2012
cred ca in Africa a vanat. Nu i-am citit cartile de vanatoare.
Buna idee de a citi….
mai 7, 2012
haha.vorbeam de Hemingway
mai 8, 2012
Bineinteles ca de Hemingway, doar ca ii raspundeai lui Vladimir, el a intrebat de locul unde vana. 🙂