Am o fereastră. Doarme Mateiu. Să povestim puțin.

În răcoarea dimineții am privit strada. Cu mașina parcată în stradă la 11 fix, am coborât și am grăbit pasul spre salon. Joia îmi fac unghiile. Îmi fac unghiile pentru că: 1) nu lucrez, 2) îmi permit, 3) țin la mâinile și picioarele îngrijite. Obișnuiesc să-mi fac unghiile, iar acest fapt a devenit un reper în evaluarea mea ca persoană. Unele femei își ascund mâinile când ne întâlnim. Alte femei adoptă un ton superior și disprețuitor. Unii bărbați mă privesc admirativ. Cei mai mulți bărbați nu dau atenție manichiurii. Ei cred că arată de la sine curată.

Poliloghia despre activitatea mea de joi dimineață marchează introducerea despre părerea celorlalți. Am ținut piept părerii celorlalți 20 de ani. M-am justificat. Simțeam că e datoria mea să dau explicații. Nu am crezut că e o datorie, ci m-au mâncat sentimentele.

O stradă obișnuită din Timișoara, într-o zonă de blocuri unde locatarii au plantat copaci. Am scrutat orizontul. Mașini pe o parte și pe alta, copaci pe o parte și pe alta, iar eu am pășit pe lângă aceste margini cu un pas șovăielnic. Ligamentul parțial rupt mă emoționează puternic de fiecare dată când merg. Îmi imaginam cum aș descrie mașinile și copacii, ca limite, bariere între oameni și cine? Nu mi-am răspuns. Vântul mi-a umflat cămașa, am urcat scările și m-am așezat pe scaun.

Mara și verișorul ei mi-au vorbit despre rușine. Le este jenă. Simt disconfort. Față de ce, de cine? De celălalt. Cum ajunge să conteze pentru noi atât de mult părerea celorlalți? Să conversezi și să nu ridici ochii sau să stai cu capul întors. Unde greșesc părinții dacă ei reprezintă cauza. Unde greșesc eu? Unde mi s-a greșit nu mai contează. Azi am stat lângă doi copii care-l împuternicesc pe Celălalt. Ca veterană, am dat din cap. Ca mamă, am ascultat. Ca persoană adultă i-am atenționat de capcana împuternicirii celuilalt.

Îmi fac unghiile pentru că nu lucrez, îmi permit, țin la mâini îngrijite. Orice ar crede Celălalt nu mai simt nevoia să explic. Ce cred despre Celălalt este că grija purtată unei persoane puțin cunoscută înseamnă o gândire îngustă și limitată.

Prefer să nu las aceste persoane să aibă influență în viața mea. Căutați personalități solare și înțelepte care să interfereze cu propria persoană. Educați-vă! Iubiți-vă! Trageți de voi ca să descoperiți orice numiți esența vieții.