Azi doar o întrebare: cum ne-am trăi viața fără egoism și ipocrizie?
Mi-ar plăcea și m-aș bucura de răspunsuri.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
martie 5, 2015
În doze zero nu ne-ar fi bine, nici nouă, nici celorlalți.
Dozele mici sunt necesare.
Dozele crescute sau în creștere sunt un semnal de alarmă.
În doze mari… nu ne mai interesează subiectul.
martie 5, 2015
Aiurea și mult mai neinteresant. Cum ne-ar fi viața dacă am avea doar zile, fără nopți ? E parte a ceea ce este îndeobște cunoscut a fi un rău necesar.
martie 5, 2015
Cel mai interesant ar fi sa ne raspunda cei egoisti sau ipocriti. Dar nimeni nu se recunoaste astfel, nu?
martie 6, 2015
Altfel.
martie 9, 2015
ca un ascet. Ca o calugarita care si-a dedicat toata viata sa ajute pe ceilalti. Mai sunt oameni din aluatul asta – ii admir, dar nu ii inteleg, nu sunt capabila, poate pentru ca traiesc intr-o comunitate larga si sansele ca sferele noastre de interes sa se suprapuna, una sa fie contra celeilalte. Sunt multe lucruri care le-am facut din auto-protectie, sa imi fie mie bine. Si asta inseamna egoism.
martie 9, 2015
Răspunsul meu.
Încep de la întrebarea Mirelei. Cine se recunoaște? Păi toți. Eu mă recunosc adesea ipocrită. Egoistă alteori.
Cred sincer că fără ipocrizie am experimenta absurdul. De aceea avem nevoie de armonie, iar armonia e posibilă prin experimentarea durerii, scrisei azi despre.
În orice aspect al vieții, pentru a putea să ne trăim zilele în armonie, trebuie căutat echilibrul sentimentelor.
Cam asta e părerea mea și vă mărturisesc că am o starea de bine și de liniște.
martie 12, 2015
Am trăi într-o altă dimensiune… poate în Pardisul pierdut…
martie 13, 2015
În singurătate!