Am uneori niște zile, ca cea de azi, când visez patul. Abia aștept să pun capul pe pernă. Mi-e somn de aș putea să dorm în picioare.
A sosit momentul așteptat de la 7 dimineață. M-am așezat la masa din bucătărie. Mi-am deschis laptopul.

N-am nimic important de spus. Ce ar mai putea fi important pe lângă demența care se desfășoară dincolo de granița noastră? Și totuși în timpul zilei, că am condus, că am dat cu aspiratorul, că am dus sau am luat copilul de la școală, că am aruncat frunze în Bega, am meditat pe îndelete la regulile casei într-un cuplu.

Ce responsabilități are ea? Ce responsabilități are el? Le stabilește cuplul de la început sau pe parcurs, în funcție de educație, tradiție, obiceiuri și influențe? Vă povestesc despre acest subiect plictisitor deoarece conviețuirea deține puterea de a anula și o iubire celebră. Mă refer, firește, la Romeo și Julieta. Dacă cei doi ar fi ajuns să trăiască în aceeași casă, fără servitori, și nu s-ar fi așezat la masa lor din bucătărie să alcătuiască un set de reguli, încet, pe nesimțite, sufletul meu s-ar fi transformat în aia, iar iubirea mea ar fi devenit ăla. Aia și ăla se umplu de resentimente. Aia pretinde. Ăla pretinde. Nici unul nu cere. Ea nu cere că e femeie. El nu cere că e bărbat. Ea nu vorbește că el trebuie să știe. El nu vorbește pentru că nu vrea să știe. Dacă nu vă recunoașteți, îmi cer scuze. Pretind și eu că știu.

Știu că femeia și bărbatul rar discută deschis despre conviețuire. Cine spală. Cine gătește. Cine adună. Cine face cumpărături. Cine schimbă patul. Aceste activități considerate responsabilitatea unuia singur ajung să descompună cuplul. Cineva care te iubește și te respectă stă pe canapea cât tu gătești, stă pe telefon când tu dai cu aspiratorul, stă și tu trebăluiești? Lucrurile mărunte din casă și de pe lângă casă ne consumă energia, ne înghit gândurile, ne strică mâinile, ne umplu de resentimente dacă nu le împărțim cu partenerul. E ca și cum te-ai juca Popa prostul cu tine însuți.

Încercați să adoptați un comportament de studenți la cămin, de studenți bine crescuți. În cămin fiecare își spală farfuria din care mănâncă, fiecare face ordine și curățenie, fiecare are o viață cu dorințe și ambiții separată de ceilalți colegi.

Nu mai pot. Mi se închid ochii. Oricum cred în fiecare cuvânt scris mai sus.

Foto: Simona Nutu