Ați privit vreodată cu atenție o femeie de 40 de ani fericită și foarte bine în pielea ei? Eu am privit în această dimineață. Am ascultat-o în timp ce prepara ceai, iar Carmen testa lumina cu aparatul de fotografiat. Proiectul #poartariduri continuă. Descopăr muze în fiecare zi. Caut muze în fiecare zi.

Muza de azi se numește Emese Badina. Timișorenii o cunosc. Unii o adoră. Alții o combat. Emese s-a reîntors spre Cer și Pământ. Pentru raționaliști, aici mă includ, e un motiv de panică. Simplu spus, ne scoate din minți. O să urmeze un dar. Pe mine Emese, prezența ei, mă relaxează. Perspectiva asupra vieții și atitudinea ei de mamă mă fac să dau un pas înapoi. Descriu o reacție. Cauza este Emese. Efectul ține de o scădere a tensiunilor interne.

Mi-a zâmbit azi. Mi-a zâmbit mie. De la zâmbetul ei mi s-a pornit mintea. Am lăsat-o cu Carmen, aparatul și lumina care pătrundea pe fereastră. M-am așezat pe un fotoliu și mi-am schițat articolul de astă seară. O abandonăm acum pe Emese. Nu mai este vorba despre ea. Este vorba despre femeia de 40 de ani. O femeie ajunsă la această vârstă o numesc a doua născută a unui rege. Sora ei mai mare s-a pricopsit cu responsabilitățile, datoriile și regulile. Sora mai mică se bucură de toate privilegiile familiei la care se adaugă libertatea. E liberă să zburde. E puternică. E sensibilă dacă dorește. E independentă. E educată, răsfățată, alintată. E îndrăzneață. Are o voce. Spune ce gândește. Gândește.

Imaginați-vă femeile planetei cu această atitudine. Bărbații n-ar avea nici o șansă. Unele dintre noi nu renunțăm la atitudine și în acest caz există două căi. Prima cale aparține celor cărora le iese. Ca să-i iasă unei femei, e necesar să aibă și un Bărbat, nu un băiețel care se joacă de-a bărbatul. A doua cale produce dezastru sufletesc și nu numai. Femeia de 40 de ani e părăsită pentru o femeie mai tânără. Țăndări se face. Haosul se instalează. Biata soră a reginei s-a transformat într-o umbră. Nimic nu pare și nimic nu o ajută. Tăria caracterului îi oferă uneori zile amăgitoare. Se ridică. Zice că în continuare zburdă. În câteva secunde pică. Se prăbușește. Arma mortală a bărbatului, părăsirea pentru o femeie mai tânără, nu are soluție. E cancer în fază terminală.

În timp, femeile își reorganizează viața. Există viață după cancer, există viață după părăsire. Femeilor fericite, celor nerănite și neumilite, nimic nu le stă în cale. Ele sunt și atât. Sunt bine, sunt bune, sunt bucurie, sunt euforice și indiferente față de împrejurările exterioare.

Mulțumesc, Emese, pentru miere și inspirația pentru textul de azi.

Foto: Carmen Vulpea boemă