Azi dimineața Mateiu s-a decorat. L-am corectat, desigur. Mateiu, te costumezi.

Celebrează la grădiniță ziua României. M-am pregătit ca de fiecare dată nepregătindu-mă. I-am cerut dulapului să devină fermecat. M-a ascultat. Mi-a scos în fața ochilor catrința Marei. Am desprins o bucată și l-am întrebat dacă preferă să o așez pe lateral ca vikingii sau pe mijloc. A ales pe mijloc ca bucătarii.

Petrecerea lui Mateiu mi-a dat ideea să vă povestesc despre sărbătorile împrumutate de mine ca mamă și femeie adultă la casa ei.

Prima sărbătoare adoptată a fost Adventul de la catolici și protestanți. Creștinii așteaptă venirea Mântuitorului lor. Mie mi-au plăcut cele patru lumânări care se aprind, câte una, în fiecare duminică. În ultima duminică se aprind toate patru, iar așteptarea ia sfârșit. Nu mai seamănă a Crăciun. Este Crăciunul.

A doua sărbătoare au adus-o copiii ,cu bucuria și încântarea lor pentru a se costuma. Mă refer la Halloween. Demult, tare demult, celții credeau că spiritele celor morți pot trece în lumea celor vii. Costumele protejează de spirite.

A treia sărbătoare se numește Yom Kippur. Evreii o sărbătoresc. Semnificația mi s-a părut incredibilă. Oamenii își examinează acțiunile din anul precedent și își cer iertare de la persoanele cărora le-au greșit. Am simplificat. Puteți să căutați mai multe informații pentru o mai bună înțelegere. Aprofundarea face diferența dintre informație și cunoaștere.

N-am crescut cu aceste sărbători, dar ni se potrivesc. Adventul ne bucură. Halloween-ul ne distrează. Yom Kippur-ul ne ajută psihicul printr-o zi dedicată evaluării comportamentului.

Cele două fețe ale desenului din Micul Prinț – elefantul înghițit de un șarpe boa sau o pălărie – nu mă îngrijorează. Admir sau insult culturile din care m-am inspirat? Eu le admir. Am cules din istoria umanității diferite modalități de înțelegere și explicare a vieții. Misterul vieții ne copleșește. Boala trupurilor ne înspăimântă. Comportamentul uman ne impresionează adeseori neplăcut. Facem față cu povești, cu ritualuri, cu tradiții. Ne tratăm de ignoranță și cunoaștere cu interpretări. De la interpretări ne ucidem între noi. Cu mintea și sufletul meu, habar n-am ce naiba are ființa umană de e atât de pornită pe distrugere.

Celebrăm viața. Distrugem viața.
Distrugem viața. Celebrăm viața.

Nimic și nimeni nu pare să ne ajute. Dumnezeu nu-i ajută pe credincioși. Știința nu-i ajută pe pragmatici. Pare că nimic nu este de făcut, ci numai de suportat. Sumbru. Pesimist. Și totuși rezistăm așa de mii și mii de ani.

Când au apărut oamenii pe pământ? Aproximativ 300.000 de ani în urmă. Ei, bine, de atâția ani generăm zeci de probleme la o soluție. O soluție a fost inventarea religiilor. Uitați-vă câte probleme au generat. De aceea îndurăm.

Toate sărbătorile, indiferent din ce religie provin, ne ajută să îndurăm.

Îndurăm și ne bucurăm. Acum e vremea să ne bucurăm.

Azi, la grădiniță, Mateiu s-a decorat pentru ziua României. Mă uit la el și îmi spun: îndurăm de mii de ani, dar astăzi, aici, în costumul lui improvizat, avem voie să ne și bucurăm.

Foto: Simona Nutu