Îmi place să râd. Îmi plac oamenii care râd. Nu sunt optimistă. Nu sunt pesimistă. Sunt veselă.
Umorul e armă să lupți sau să te aperi. Cu umorul muști sau devii vulnerabil. Cu umorul iei lucrurile așa cum vin.

O persoană fără simțul umorului este pentru mine ca o oră chinuitoare de matematica, de geometrie mai exact. Aș urla în prezența persoanelor grave, serioase, pătrunse de importanță. M-aș tăvăli ca un copil când îl iei de la joacă. În loc de o defulare grotescă, am și eu o vârsta, privesc. Mi-a zis doctorul azi: La vârsta dumneavoastră…!!! Bâzzz! L-am privit în ochi mai mult decât presupune conduita socială. La vârsta mea întreb dacă toți pacienții de afară au programare la aceeași oră. Bâzzz! Știți! Nu știu sau prefer să nu știu. În sala de așteptare persoanele prezente vorbeau în șoaptă. Mi-am pus pe telefon un episod din AfterLife și am râs. Am îndepărtat telefonul când s-a deschis ușa cabinetului. Poate mă vede doctorul prea veselă și nu mă consideră un caz grav.

Ce găsești de râs? Ce este așa amuzant? Râzi ca vaca! Râzi ca proasta! Râzi tu acum, vine și bătaia!
Poți râde de orice. Poți prezenta cu umor orice. Râzi ca vaca poate fi un compliment. Vacile au ochii deosebit de frumoși. Râzi ca proasta ține de apropiere. Proștii se simpatizează reciproc. Râzi tu că vine bătaia s-a întâmplat adeseori când eram copil. Râsul enervează. Cum să fii vesel când vine factura la curent? Când Rusia cere retragerea trupelor NATO? Când mor copiii de foame în Africa? Când România își ucide copiii, speranța, și bătrânii, cei care au muncit pentru speranță?

Simplu. Nu râzi de. Râzi să înfrunți viața nedreaptă. Să derutezi căcănarii și găinarii. Să-ți educi emoțiile. Să-ți simți sufletul. Să fii om interesant.

Când ați râs din suflet ultima dată?

Foto: Bogdan Mosorescu