Stau acum si ma intreb ce ma irita mai tare, cuvintele sau starea intraductibila? Verbul a marca iti poarta gandurile la o saracie mizerabila de sensuri, mi-e aproape imposibil sa ma exprim cu el, dar imi recunosc ca mi-e tot imposibil sa ma lipsesc de el.
Exista in scurta, dar suficienta mea viata oameni care m-au marcat. Bineinteles ca in prezentul acela deja trecut azi mi-am ingustat putin ochii, grimasa care, daca as avea si instructiuni, v-ar spune ca asta vrea sa insemne omul asta ne transmite ceva, dar nu stiu sigur ce anume.
Prin clasa a VI-a, profesorul de logica s-a straduit sa ne faca sa intelegem ca vorbele si glumele in interactiunile noastre de copii ne pot afecta pe fiecare in mod diferit. S-a ajutat de un exemplu, bai grasule, tu de ce razi?
Profesorul a subliniat efectul distrugator pentru viata unui copil, dar noi am refuzat negativul si am imbratisat gluma. Din viata mea de familie, pun si eu la bataie procedeul tatalui in educatia noastra. El a incercat sa ne ambitioneze prin lezarea demnitatii noastre. Am crescut fara laude, de nici un fel, la nici o intensitate. Pe mine nu a functionat, nu am vrut deloc sa-i demonstrez contariul, desi acum stiu ca asta e miza acelora care actioneaza asa. Felul meu de a fi a ucis in mine orice spirit competitiv.
Metoda asta da rezultate la unii, la altii matraseste increderea lor in sine.
Iar azi, dupa intamplari familiare, dupa replici spontane, dupa un cuvant declansator, mintea a scos la iveala episodul din clasa a VI-a, iar trairile de pana azi aduna aici note despre un nou punct de vedere al meu. Sustin tare, fara acel sus din expresie, ca multe din conceptiile despre viata ale oamenilor s-au formulat din scapari de constiinta. Si automat si instinctiv, depozitam in psihic multe intamplari aparent fara consecinte. Uneori, in pripite secunde recunosc in vorbele si in gesturile mele diferiti oameni cu care m-am intersectat. Alteori ma intreb cat eu autentic zace in mine. Cat sunt eu, cat sunt voi? Cat am dat, cat am primit?
Dar multumesc, din edificarea mea identific caractere competente.
Am fost crescuta frumos, iar la randul meu m-am crescut frumos.
noiembrie 25, 2011
Dincolo de sensul conventional stabilit de comunicare si de dex, cuvintele au o incarcatura profunda si diferita pentru fiecare om in functie de experienta de viata a fiecaruia. Exista un exercitiu de actorie, primar si simplu, pe care il fac actorii ptr descoperirea si asumarea unui text. Se ia fiecare cuvant din text si mintea este lasata sa umble in interiorul omului in cautarea analogiilor libere. Daca ai un grup de oameni care lucreaza pe acelasi text vei observa diferenta de sens a cuvintelor rezultata din diferenta de personalitate si experienta de viata specifica fiecaruia. Asadar fiecare cuvant contine stari intraductibile si experiente traductibile sub aparenta sensului comun. Iritarea vine din conflictul vesnic dintre aparenta si esenta?sau. ..?
decembrie 1, 2011
@Mariana
Vesnicul conflict dintre aparenta si esenta, asta vroiam sa subliniez cu verbul „a marca”, mizerabil de sarac pentru a putea face fata senzatiilor, iar personalitatea mea face niste analogii uneori prea teribile. 🙂