Vă puteți imagina o adresă de blog, cehov.ro, pe care să scrie chiar Anton Cehov? Piesele de teatru, poveștile scurte, nuvelele s-ar fi potrivit în mediul acesta. Dimensiunile l-ar fi recomandat oamenilor fără timp ai epocii noastre. Ce piese ar fi pus sub nasurile noastre importante în care ne-ar fi determinat să râdem de noi înșine fără să ne dăm seama!

De curând am citit Iubita locotenentului francez de John Fowles. Mi-a atras atenția frumusețea femeilor din epoca victoriană. M-am înspăimântat. Percepțiile oamenilor despre frumusețe nu slujesc umanității. Inventăm standarde pentru a justifica purtări crude. Cum era reprezentată frumusețea în epoca victoriană? În primul rând se cerea o talie foarte subțire. Ce au făcut femeile pentru talie? Au înghițit tenii, arsenic, cărbune diluat în apă. Înfățișarea pală, ochi mari, buze și obraji roșii slujeau de asemenea idealului de frumusețe.

Ce ideal de frumusețe avem în zilele noastre? Consider că ne lipsește un ideal anume. Pe umerii celor dinaintea noastră, am selectat date exterioare ale unor persoane care au înregistrat succese copleșitoare. Ca femei, ne dorim în prezent tenul brun al Cleopatrei, talia femeilor victoriene, părul în stilul hippie, buzele Angelinei Jolie. Aspectul fizic al femeii de început de secol 21 povestește despre invidie și nesiguranță. Nu ne simțim deloc bine în pielea noastră și ne-am refugiat în boală. Ne este frică să îmbătrânim. Cele dinaintea noastră își trăiau cu intensitate tinerețea. O știau trecătoare.

Noi nu ne mai trăim tinerețea și ne pregătim sub bisturiu o tinerețe fără bătrânețe. Acum vă este mai clar de ce mi-am imaginat un Cehov? Ce povești ar scrie el despre convingerile și percepțiile femeii de la începutul secolului 21?!

Dacă o să fie cu putință, o să mă transform într-un Cehov. O să încerc să scriu asemenea povestiri. Umorul a salvat și salvează vieți.

Vedem!

Foto: Diana Bodea