Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "pește"

Save the date: 10martie-14aprilie, #SabresBestChoice

De 19 mart., 2017 0 Colaborari , , , , 0

Am copilărit într-un orășel la malul Dunării. Găsesc mirosul de pește atrăgător. Instant ridic năsucul. Ce emanație plăcută!

Venind la Timișoara să mă școlesc, ca mulți alți olteni, am pierdut festinurile pe bază de pește. De la peștele de apa dulce din Dunăre la peștele refrigerat am ales restricția: fără pește. Au trecut anii, au trecut mofturile. Într-o zi am ajuns la Sabres. Nu auzisem niciodată despre acest restaurant, dar mi-a fost recomandat ca leac împotriva dorului de pește.

Doar că în loc de pește, am comandat fructe de mare. V-am zis, trecuseră anii peste mine! Gustul a devenit mai subtil. Voiam vongole. Am savurat cam toate felurile de pește și fructe de mare la Sabres.

Iar săptămâna trecută, marți, am primit o invitație la cină. Pentru o secundă am crezut că a revenit Crăciunul, iar eu am parte de un minunat cadou. Gurmanda din mine își musca buzele de poftă.

Restaurantul lansează o provocare: #SabresBestChoice.

Între 14 martie și 10 aprilie se desfășoară un top al preferințelor. Mergi la Sabres, îți pozezi specialitatea favorită, postezi imaginea pe contul de instagram cu hashtag-ul #SabresBestChoice și poți câștiga unul dintre cele trei vouchere pentru Sabres Foodies și alte surprize.

La cina de marți am ales paste cu creveți și pesto. Abia am decis, îmi fugeau ochii pe meniu și aș fi ales cel puțin cinci feluri. Apreciez mâncărurile bine gătite, așa că îmi rețin lăcomia. La Sabres nu mergi să te hrănești, la Sabres mergi să savurezi produsele de bună calitate. De aceea e atât de greu să alegi. Lipsesc întrebările: O fi bun?! O să-mi placă?! O să rămân mort de foame?! Nu. La Sabres ai parte de ospăț sărbătoresc.

Sugestia mea este să vă alegeți o companie bună și să călcați pragul restaurantului. Telefoanele stau oricum ca prelungire a mâinilor. Apoi vinul și mâncarea vă pot face oameni mai buni. Nu o spun eu, a spus-o amicul Shakespeare. Nu e amic că mă trag cu el de șireturi, ci din invidie. Sunt și eu un scriitoraș.

Iar acum, fără nici o posibilitate să ajung la Sabres, dar cu toate mâncărurile în cap, o să mă retrag la bucătărie și o să-mi torn un pahar de vin. Iar zilele următoare o să dau buzna în restaurant. Dacă mă zărește cineva, nu ezitați să mă salutați.

Țineți minte, 14 martie-10 aprilie. Save the date.

Asta face Dunărea din om

De 20 iun., 2013 6 Trăiri afective ale mele , , , , 0

În fiecare an, în fiecare vară, experimentez o primă zi, prima zi de mers la Dunăre. La Severin, în locul unde merg eu la nobila baltă, înainte să ajungi la apă, treci calea ferată.
Am trecut ieri calea ferată și m-am oprit un moment. Am lăsat zgomotele și mirosul să vină la mine. Mereu sunt aceleași, aceleași zgomote, același miros. Eu sunt puțin altfel în fiecare an, dar Dunărea mea mă așteaptă la fel an de an.
M-am așezat ieri s-o privesc întâi, i-am cuprins malurile, mi-am recuperat amintiri, iubiri trecute, prietenii apuse sau prietenii acum într-un mormânt și am sărit în apa rece și tulbure.
Dunărea e tulbure, au fost furtuni. Asta spune omul născut la Dunăre.
Dunărea e mizerabilă. Asta spune orice om care o vede neagră și cărând mândră orice scapă omul sau natura.
I-am întors spatele în apus, după ce am înotat puțin în urma soarelui. Când apune, soarele pleacă la sârbi, așa vede severineanul, iar atunci când cade, lasă pe apă o alee de lumină. De fiecare dată prefer să urmăresc calea asta a soarelui și a apei.
La o oră după ce am înotat, îmi miroseam pielea. Revenind acasă, am ocolit baia, am mers în dormitor, am tras o rochie pe mine și am plecat grăbită spre o terasă unde eram așteptată. În mașină încercam, mirosind pielea grijulie, să recuperez acel miros de pește, nămol și apă dulce.
Asta face Dunărea din om. Ăsta e argumentul că niciodată, oricât de departe aș pleca, nu o să pot scoate Dunărea din mine.