În Austria umblă mașinile pe pârtie, în România Muma Pădurii

După câteva zile petrecute în Austria, notez că. Cel mai mult mi-a fost frică de oamenii plictisitori. Să o iau de la început.
Am primit un telefon la început de noiembrie. Dunia, vrei să mergi în Austria? Știți pe cineva care refuză Austria? Lăsând deoparte peisajul austriac, captivant și plin de poezie, propunerea pentru călătorie a venit din partea unui jurnalist timișorean. Reiau întrebare. Dunia, vrei să mergi în Austria și să muncești?

Cum citiți muncă în acest context? Citiți scris și postări în social media.

În agendă am reușit să-mi pun deplasarea și am acceptat. Da, vreau să merg în Austria. O întrebare. Cine mai vine? Nu e important, dar sunt curioasă. Mi-e frică de oamenii plictisitori. N-am dezvăluit asta, am ținut în mine. Mărturia a avut loc într-o gondolă pe la 2000 de metri altitudine. S-a dovedit că m-am îngrijorat degeaba.

De fapt, în discuții cu sens, dar fără noimă, despre justificarea ateismului, am fost asigurată că s-a mărit lista de oameni la care pot cere ajutor când mă copleșește viața. Când plâng, când sufăr, nu ridic ochii spre cer. Nu caut protecția tatălui din copilărie. Mă uit în agenda telefonului și sun. Cineva de acolo reprezintă ocrotire, înțelegere, siguranță, atingere, blândețe.

Ne trebuie motive să venim în Austria? Nu. Cine iubește sporturile de iarnă, este înțeles și sprijinit. Piramida nevoilor pe munte a ajuns la divertisment. Prin pădure descoperi elefanți sau dinozauri sculpați în zăpadă. Mi-e greu să pledez pentru Austria. Nu are nevoie. Are autostrăzi și stațiuni bine organizate. Aș pune accentul pe hotel. La Hunguest Hotel Heiligenblut am avut parte de un festin turbat. Mi-a venit să plâng de emoție în fața hreanului ras lângă friptura rece. Am sugerat să cinăm ca la nuntă, ore întregi. Poate unde acest hotel vine cu o moștenire ungurească, explică meniul tulburător la nivel gustativ.

Stațiunile au pârtii speciale pentru copii, șenile să-i ajute la urcare. Nu! Nu mă străduiesc. E firesc pentru Austria. Dacă scriam despre România, aș fi primit zeci de mesaje să dau mai multe informații. Pentru că. În Austria umblă mașinile pe pârtie, în România Muma Pădurii.

Vara se schimbă ușor povestea. Românii devin mai îngăduitori cu muntele românesc. Se reîndrăgostesc de Carpați. Verdeața și frumusețea ne așază un văl pe ochi. Ignorăm puțin Austria și începem un delir cu splendoarea mioritică. De acord, dar când iubești muntele, lași deoparte învoiala. Asta fac românii, se învoiesc să treacă cu vederea.

Mi-ar plăcea să urc la Grossglockner și vara. Poate să ascult Maroon 5, Memories. A fost declarat imnul grupului. Să rememorez. Să miros floarea de colț. Edelweiss, edelweiss. Nu o să cânt, nu o să postez pe facebook. Acolo este țara mea/Și neamul meu cel românesc. O să mă bucur de munte. Muntele este o iubire aparte, de neuitat.

Everybody hurts sometimes
Everybody hurts someday, aye aye
But everything gon’ be alright
Go and raise a glass and say, aye
Here’s to the ones that we got
Cheers to the wish you were…

SmartSki sau liniștea familiei

14889756_1247629765297346_2070033832537813623_oCioc-cioc! Cine-i acolo? Sporturile de iarnă. Care sport de iarnă? Preferatul, alunecarea pe zăpadă cu clăpari și schiuri.

Îmi bate soarele în geam în timp ce scriu, dar nu mă păcălește. Gândul meu e la brazi, zăpadă și sarmale. Vine iarna, iar anotimpul ăsta ne trimite la munte. Să schiem, să experimentăm pe pârtie sentimente copleșitoare de libertate, de mulțumire intensă, de bucurie. Eu să-mi amintesc din nou de Mihail Sebastian și propoziția lui testamentară, a schia înseamnă să-ți salvezi viața.

Am nevoie din când în când să-mi salvez viața. O fac de fiecare dată când prind un genunchi îndoit perfect la executarea unei cristiane.

Nu împărțim cu toții plăcerea pentru schi, dar părinții își cară după ei pruncii, iar iubiții, plini de încărcături emoționale, insistă să-și urce partenerul pe schi. E dificil să-l înveți pe celălalt. Nu ating aspectele psihologice. Trec în revistă factori care provoacă tensiune într-o vacantă. Un partener nu știe să schieze și te reține la baza pârtiei deoarece acel să petrecem timp împreună să nu devină motiv de ceartă.

În Timișoara avem o soluție. Poți pleca la munte liniștit cu pruncul. Sau cu iubitul. La Shopping City Timișoara s-a deschis de curând SmartSki. O pârtie de schi situată în mall unde poți să primești primele lecții. Să vă notez avantajele. Dacă mergeți cu pruncul, îi vorbește în limba lui. Mara mea a învățat să schieze în Austria. Dificultatea a stat în limbaj. Cum îi explici unui copil de 4 ani tehnicile de a schia când nu cunoaște limba? Mi-ar fi plăcut să existe și acum doi ani când Mara a urcat prima dată pe schiuri.

Mi-ar fi plăcut să iau și eu câteva lecții înainte să mă urc pe schiuri. N-am avut de-a face cu bariera limbii, am avut un monitor care vorbea limba engleză, dar confortul ar fi fost altul să fac exerciții într-un mediu controlat și nu pe o pârtie unde de multe ori am crezut că o să-mi rup fundul fără nici o exagerare.

Cu SmartSki ai doar avantaje: monitor care vorbește în limba ta, o atmosferă prietenoasă, un bar de unde poți să-ți urmărești pruncul sau iubitul/iubita făcând progrese. La final mândria va fi a amândurora. Unul că a învățat, celălalt că și-a obținut mult visata excursie la schi fără smiorcăieli. Un copil smiorcăie, o femeie de asemenea, un bărbat bombăne.

Aș sugera să nu evitați zona SmartSki din mall. În contextul prezentat de mine, semnifică liniștea în familie sau cuplu. Cum nu m-am avântat să povestesc despre implicațiile psihologice, o să mă abțin și de la a enumera avantajele practicării unui sport pentru sănătate. Presupun că fiecare are habar despre folosul mișcării pentru trupul nostru.

O să vă las și o fotografie cu mine de la un scurt exercițiu la SmartSki. Dacă ajungeți, vă rog să-mi scrieți și mie. Nu mă lipsiți de partea mea de mândrie.

SmartSki, Shopping City Timișoara, zona food court.