Fashion Fridays, împrietenirea cu fantezia şi gândirea

11059474_1016358251752189_1831679855469861146_nDe anul trecut din toamnă m-am angajat la o muncă textilă. Nu ţes, dar dau în lucru la un atelier de croitorie materiale pentru a primi tricouri.

Tricoul de bumbac pe alb sau pe negru a devenit cel mai nou mijloc de promovare a lecturii. A apărut Tricoul Inteligent.

Pe Tricoul Inteligent, psihanalişti, psihologi, filozofi, istorici, specialişti în semiotică, aforişti ajung vizibili.

Scopul meu, atât de neîndoielnic, este împrietenirea cu fantezia şi gândirea.

Să fantazăm!

Să gândim!

Să alungăm şabloanele şi repetările excesive!

Încerc de mic copil să fiu om. Am pornit la drum prin interpretarea stărilor şi dispozitiilor mentale. Cine sunt eu? Cine e eu?

Curiozitatea împinge spre evoluţie. Într-un moment m-am acceptat om. Mi-am zis: sunt om, ce naiba fac acum?

Am descoperit autoeducaţia. Am aprobat îndrumarea unor persoane sau a unor profesori. Am anulat convingerile din adolescenţă. M-am îndoit de Dumnezeu. L-am redescoperit în mine, ca cea mai bună parte a mea.

Cărţile m-au ajutat. Vreau să ajut la rândul meu. Tricoul Inteligent semnifică şi un cadou al meu la inactivitatea raţională a generaţiei mele. Cu generaţia mea mă răfuiesc. Noi educăm viitorii cetăţeni. Pentru mâine, pentru o stare mai bună de înţelegere, pentru compasiune, pentru bunăvoinţă, pun cap la cap tricouri de bumbac cu mesaje.

Sâmbătă şi duminică mă prezint cu ele la Fashion Fridays. Un om aşteaptă alţi oameni pentru parada cărţilor scurte, zice Robert Şerban.

Sunt de acord cu el.

Cu parada.

#tricoulinteligentdunia, fasonul anilor încărcați de facebook

12188472_1078982105445276_1472892828_nÎncă mă mir de aceia care nu citesc. De ce nu o fac? De ce refuză cartea ca obiect, cartea ca lume, cartea ca o forță autorizată?

Mă mir, dar nu mă sinchisesc. Fiecare crede că alege pentru el, iar eu cred că am ales să citesc din multe motive despre care am povestit aici pe blog. Nu m-ar deranja să repet. Că vă bat sau nu la cap cu lectura e o obișnuință. Nimeni nu poate să numească cu exactitate când am început să fac asta.

De puțină vreme, m-am convins să forțez căile de acces în paginile cărți. Am mutat litere, am copiat cuvinte, am redat fragmente. De pe hârtie, pe bumbac. Celuloză și fir răsucit de bumbac. Cartea nu e un munte. Citiți munte ca ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri.

Ca reprezentare, cartea permite muntele în alcătuire. De exemplu, munte de cunoaștere.

Am adus muntele la Mahomed.

Am pus, am așezat, am aranjat, am pregătit mesaje din cărți pentru tricouri de bumbac. Numele mi-a venit așa de ușor, Tricoul Inteligent. Tot ce a urmat a devenit anevoios pentru mine. Amintiți-vă asemănarea cu muntele. Urcarea e de multe ori critică. Îmi lipsesc cunoștințele despre țesături. Merg prin depozite ca prin muzeele de artă contemporană. Nu pricep. Mă mulțumesc cu perceția.

Pipăi materialele și în funcție de buricele degetelor și ochi, aleg. Ce criteriu neghiob! Mă înveselesc când ajung la partea de grafică, la mesaje. Prin mesaje, simt că dau mai departe. Ăsta e scopul meu, să dau mai departe, să nu las unii oameni în necunoscut, unele judecăți în întuneric.

Nu mă las!

Nu mă las din a face cartea vizibilă, captivantă, un fason al anilor încărcați de facebook. Și fix aici mi-ar plăcea să divulg ceva din abis. Gândiți-vă la mine că stau așezată între două oglizi. Imaginea mea reflectată iar și iar. În infinitul acesta îmi imaginez cum poate cartea să aducă satisfacții pecuniare.

Șșșt! E un gând atât de intim, m-aș bucura să vorbim în șoaptă în prezența lui.

#tricoulinteligentdunia pentru oameni, singura valoare pe care o recunosc ca forță întemeietoare.