Ochii.
Un card de fete, uneori existenta mea a numarat un card de fete ce au mancat, au dormit si au ras impreuna. Uneori am citit aceeasi carte. Si ochii au adunat cuvintele de pe pagini, caprui sau verzi, instrumentul ochi ne-a redat diferit povestile.
O carte comuna intre mine si ale mele prietene este Zorba grecul.
Ne-am formulat la comun un gand: pofta de viata a batranului macedonean molipsea. Individual, simtirea culeasa din marturiile scriitorului Nikos Kazantzakis ramane necomunicabila.
M-a umplut de dor de duca si de nebunie, dar si sufletul meu se perpeleste intre reguli de buna purtare si abandonarea tensiunii dramatice a omului creat de societate.
Pot sa ridic doua degete sus si sa cer voie? De fapt sa cersesc un botez?
M-as lepada.
M-as lepada de randuieli.
Mi-as permite sa traiesc doar.
Sa vad soarele cu impresia de intaia data.
Sa admir marea ca ceva nemaiintalnit.
Sa suport doar pacatul de a fi refuzat iubirea atunci cand am confruntat-o.
Te lepezi?
Ma lepad.