Sâmbătă la prânz, ba chiar la prânzul al mare, am mers cu niște prieteni la expoziția The Human Body de la Muzeul Antipa din București.
Am auzit de această expoziție acum vreo 2 luni chiar de la un prieten de la Severin. Mi-a revenit informația în limba engleză, expoziția The Human Body.
După două săptămâni, o prietenă venită în vizită la Timișoara m-a întrebat dacă am auzit de expoziția de cadavre de la București.
Expoziție de cadavre? Ce vorbești acolo?! De ce aș merge să mă zgâiesc la niște cadavre? E permis, e legal, e moral?
Amețită de toate întrebările care au dat năvală, simțurile au respins clar expoziția. Am căutat pe internet despre expoziție, am găsit câteva articole, iar acest răgaz m-a liniștit.
The Human Body sau expoziția de cadavre?
Expoziția de cadavre, după ce am luat parte la expoziție, nu mă face să mă gândesc decât la un boicot al puritanilor români care s-au folosit de presă pentru o deturnare a ceea ce dorește să fie The Human Body.
Expoziția de cadavre reprezintă o adaptare brutală a unei cunoașteri într-adevăr dure. Nu contest o anumită tărie morală sau o pierdere în suflet al celor care au lucrat la exponate, dar ce revine vizitatorilor curioși sunt doar informații foarte clare despre anatomia omului.
Ne facem atâtea fotografii să ne vedem chipul și trupul, deși ne sunt cunoscute, o privire în interiorul nostru mi se pare binevenită. Nimic morbid nu mi-a revenit din plimbarea printre exponate. Am văzut organe, mușchi, viscere, creiere. M-am văzut pe mine la interior, o creație perfectă. Am poposit mai mult la organele bolnave de cancer, la fetuși, am fost atât de curioasă de fetița mea când eram însărcinată, și la sâni. M-am uitat la fascinația bărbaților și am văzut o bucată zdravănă de slănină, o slănină foarte asemănătoare cu grăsimea de porc chiar, și am văzut câțiva porci jupuiți la viața mea.
Am glumit cât am stat pe acolo și am văzut mulți oameni zâmbind. Am întâlnit oameni cu copii și îmi pare rău că nu a ajuns și Mara mea. Recomand oricui această expoziție, religia nu are ce căuta aici, nu ofensează biserica și nici buna credință.
Corpul uman e fascinant și chiar e păcat să nu ni se dea o șansă să vedem singuri cât de perfecți suntem. Perfecțiunea asta o distrugem tocmai din neștiință și din lipsă de respect. Dacă am fi capabili să luam aminte de măreția organismului nostru, ne-ar fi mult mai greu să-l mutilăm cu o atât de lejeră atitudine.
Pentru cei care nu au ajuns încă, expoziția ține până în iunie.
mai 15, 2013
Mi-ar fi placut sa merg si desi nu sunt de acord cu protestele sau ce-au fost alea legate de expozitie, a adus totusi o extra-popularizare de care era si e nevoie. Suntem un popor care in prima faza respinge, dar care, daca ii servesti perseverent cu lingurita, accepta tacit. Asta e o chestie buna doar cand vine vorba de progres cultural, educational, social, altfel, si ma gandesc la politic, duce la dezastru…
mai 16, 2013
Aș vrea să mai discutăm despre asta când o să-l citești pe Blaga. O să vezi acolo o teorie despre această respingere a românilor și mai ales explicația.
Nu știu ce să zic despre proteste, dar bănuiesc că unii s-au lăsat descurajați.
mai 18, 2013
Eu tot sper ca revine expozitia la Budapesta, pana la Bucuresti e drum cam lung si timp pentru asta e cam greu de gasit. Oricum, foarte fain ca ai reusit sa ajungi si sa vezi, mi-a mai povestit o prietena super impresionata de tot ceea ce a vazut.
mai 20, 2013
Și eu mă bucur că s-a nimerit să ajung, căci s-a nimerit. Eu aș merge oricând la București, îl prefer în locul Budapestei fără să fac nici o comparație.
mai 20, 2013
Excelent punctat!
O să revin cu detalii, mîine.
mai 22, 2013
Vladimir, te aștept cu drag și interes.
mai 22, 2013
E de scris o carte sau mai multe despre The Human Body. M-am familiarizat cu fenomenul în 2001, iar în 2002 eram la Frankfurt unde era în toi un imens scandal legat de o expoziţie cu „plastinaţi” umani. Pe atunci numele doctorului Guenter von Hagens era pe buzele tuturor. Era chiar întruchiparea „demonului”, pe care oamenii de bună credinţă trebuiau să-l pună la zidul infamiei. Insanitate mintală, blasfemie, impardonabil, imoralitate, josnicie – erau cuvintele cheie puse la bătaie. Cu toate astea, biletele la acest show prea hulit nu se găseau, erau vîndute pe toată perioada expunerii. Deci, cum era şi firesc în astfel de situaţii – nu am ajuns să văd povestea propusă de Guenter von Hagens!
La scurtă vreme după aceea, am aflat că doctorului i s-au retras toate titlurile, rangurile şi posibilitatea de a practica pe teritoriul Germaniei. După care am aflat că savantul şi-a mutat cercetările în China, cea mai mare şi atoatepermisivă. Iar apoi – expoziţia The Human Body a început să circule prin lumea întreagă.
Ceea ce este interesant de remarcat este faptul că prin 2002 au apărut cel puţin două articole ample despre Guenter von Hagens şi plastinaţii săi în presa (culturală) din România. Cel puţin în Adevărul Literar şi Artistic îmi aduc aminte clar de astfel de comentarii că au apărut…Poate chiar că le şi am acele decupaje, dar nu e relevant…Importat este că lumea românească nu este prea inocentă cînd susţine că, vai, nu ştim despre ce e The Human Body – şi cu ce se „mănîncă” tema asta. Dar e mai mult decît clar că un astfel de proiect a schimbat percepţii, sensibilităţi şi concepţia despre om, cum e acesta, din ce e acesta „construit”, cum e articulat, şi cum arată pe dinăuntru acest recipient, care e „casa sufletului”. Şi chiar mai mult decît atît!
mai 22, 2013
Spinoza parcă zicea că obiectul sufletului nostru este chiar corpul nostru, nu?
Eu mă bucur că am ajuns, experiența de a te putea privi la interior e magistrală.
mai 22, 2013
Nu ştiu dacă e obiect…este recipient aş spune eu…Trupul are nevoie de un suflet, în timp ce sufletul poate trăi şi indipendent. Dacă cele două dimensiuni se suprapun – atingem idealul.