Am mers azi pe jos de pe Cetății colț cu Gheorghe Lazăr până în Unirii. Am admirat florile de primăvară din sticlele de plastic tăiate și reinterpretate ca vaze. Narcise, zambile, lalele, mirosuri și culori la colț de stradă într-un fel de piață la care negustorașii nu renunță. Săptămâna trecută au adus, într-o cutie de plastic, un porc tranșat. Florile de primăvară și capul tăiat de porc le-am apreciat suprarealist. Se potrivesc Timișoarei capitală culturală europeană.

Cele 3 Timișoare, eu am numărat 3, exploatează zone de irațional în viața cetățenilor. Există, desigur, Timișoara pietonilor. Pietonii alcătuiesc cea mai elastică adunare. Sar pe trotuare. Se feresc de crengi și de tencuieli. Ocolesc gunoaiele cu ochii și picioarele. Pietonii, aceia care nu locuiesc în centru sau Unirii, care bat străzile urbei, își duc zilele într-un oraș mizerabil și urât mirositor. Urmează Timișoara bicicliștilor, un oraș fără îmbrăcăminte rutieră care descătușează frustrări din partea celor care pedalează și din partea celor care conduc. Harta pistelor de biciclete ar putea foarte bine să conțină monștri, ca hărțile vechi. Pentru că e plin de necunoscut atunci când pornești la drum pe o pistă de biciclete. Vopseaua folosită provoacă sau nu accidente, pista conține sau nu rădăcini de copaci, pista se oprește sau nu în copaci sau stâlpi, ai sau nu ai pistă, ai sau nu ai înțelegere din partea pietonilor. Bicicliștii pedalează într-un oraș mișcător. A treia categorie aparține șoferilor. Aceștia, în ciuda nervilor provocați de trafic și lipsa parcărilor, cred cu naivitate că locuiesc într-un oraș frumos. De la geamul mașinii nu te agresează sticlele de plastic, șervețelele, țigările, găinații de porumbei, ambalajele. De la geamul mașinii admiri culorile apusului, corcodușii înfloriți, magnoliile bezmetice, râul Bega, clădirile renovate. Nervoși și naivi, șoferii falsifică traiul din urbe cu prezentări pe social media unde arată porumbeii, catedrala, magnoliile, piața Unirii, centrul și malul Begăi. Hashtagurile cu #timisoarafrumoasa, #timisoaramea conțin tot atât adevăr câtă carne conține un crenvurști. Timișoara are nevoie de un Haussmann care să renoveze. S-a reconstruit Parisul. Să reconstruim și Timișoara.

Entuziaștii și îndrăgostiții de urbe să mai stea în banca lor. Acest oraș necesită o iubire dură. L-ați umflat prea mult în pene, iar acum pute a găinaț și nu numai.