Fiecare călătorie aduce un plus ființării. Un plus ar fi chiar conștientizarea ființării.
Al doilea plus îl adaug după ultima mea zi în Londra. Două zile am stat la Londra. Știu, exagerat de puțin.
Bineînțeles că am purtat cu mine un ghid al Londrei în care găseam și primele zece atracții ale orașului. Nu am ajuns la toate, dar m-am achitat onorabil cu fuga între aceste puncte considerate importante.
Am revenit acasă cu o hotărâre. Nu-mi mai pasă de nici un top 10, de nici un loc care TREBUIE vizitat.
Aș vrea să mă creadă toată lumea pe cuvânt că NU TREBUIE.
Am pășit și eu, ca alți zeci de turiști ai unei zile mohorâte de noiembrie, în catedrala Westminster Abbey.
Nu regret că am bifat și acest loc, doar se odihnesc regi și regine în acel spațiu, dar pentru mine nu reprezintă și nu alcătuiește nici un top. N-am simțit un fior, doar am căscat gura.
Cu totul altceva s-a întâmplat la Covent Garden, dar momentan mă abțin de la orice impresie despre Baletul și Teatrul Royal.
Așadar, dau acest gând tuturor, îl ofer cadou, într-o călătorie cară doar bagaje, sunt suficiente, nu căra și locuri de vizitat datorită faimei lor. Într-o călătorie omul să-și asculte simțurile, nimic în afară de simțuri. Nimeni nu ne mai dă timpul înapoi, iar orice moment petrecut în locuri care nu ne inspiră, în compania unor persoane insipide semnifică o pierdere.
O să închei cu un citat din Shakespeare, am ajuns și la casa unde s-a născut, iar ceea ce urmează să redau din opera lui, mă ajută enorm:

…good company, good wine, good welcome,
Can make good people.