Nu știu cum se face, dar se face cumva. Urmează să devin femeia de 40 de ani. Îmi dă târcoale liniștea. Atât cât poate o persoană agitată ca mine să experimenteze liniștea. Mă refer mai mult la minte. Încrețiturile creierului meu s-au armonizat. Îmi pasă și nu-mi mai pasă. Ieri m-am extaziat de o descoperire. Mă raportez la gând ca la o revelație. Ceva ce am citit la Murakami, Meseria de romancier, mi-a atras atenția.

Întâlnirea cu tatăl Marei mi-a schimbat viața. Viața mea ar fi fost alta. Întâlnirile cu banii întotdeauna transformă omul, în special omul slab. N-aș zice despre mine că mă încadrez în această categorie, dar cine știe?! Mi se pare că știu tot mai puțin pe zi ce trece. Adun informații, desigur, dar cât cunosc viața? Cu tatăl Marei alături nu am avut grija zilei de mâine. M-am obișnuit să cheltuiesc. Am fost privilegiată. M-am numit și am făcut referire la mine ca măgar închiriat.

M-am simțit uneori prost că beneficiez de plăcerile vieții fără să depun efort. M-au făcut prietenii să mă simt prost că nu muncesc, că sunt o întreținută. Nu le-am acceptat declarația, dar în adâncul meu, ghemuită și smiorcăită, le-am dat dreptate. Ce ciudă îmi este! Norocul nu se interpretează, norocul se apucă cu amândouă mâinile. Fără grija zilei de mâine am scris. Scriu din 2006 la blog. Scriu cu talent sau fără talent, dar cu voință. Nu am renunțat. Asta înseamnă ceva. Înseamnă că nu sunt chiar lipsită de ambiție.

Oamenii merg la școală, se angajează, se căsătoresc, fac copii. Eu am mers la școală, m-am angajat, nu m-am căsătorit și am făcut copii. N-am mers drept. Am cotit și tot cotesc. De-a lungul anilor nu m-a trăsnit nici o epifanie. Scriu pentru că mi-a venit ușor să fac compuneri. De la compuneri am ajuns să umplu foi și asta a fost. În facultate iar am cotit. Drumul drept presupunea un cenaclu, dar eu nu suport critica. Nu suportam. Acum o iau ca atare și râd. Aroganța mea a atins cote destul de înalte.

Citindu-l pe Murakami, revelația menționată, mi-am simțit conștient libertatea. În toți anii ăștia am fost un om liber. Am fost liberă să fac ce vreau, când vreau, cum vreau. Încă sunt, dar acum profit fără nici un sentiment de vinovăție.

Libertatea e îndoită de maternitate. Nu mă pot dedica unui roman. Nu pot refuza colaborările. Reprezentarea de măgar închiriat mi-o dă bugetul primit pentru îngrijire copil. Aceasta este o justificare și o să fie ultima dată. Nu am devenit peste noapte o altă persoană, dar peste noapte am schimbat abordarea. Colaborările mă consolează. Sunt măgar închiriat, dar din când în când îmi fac cinste cu nutreț singură. E bine, e cald, e satisfăcător!

Încheierea o fac tot cu trimitere la Murakami. Am nevoie de un bilet de intrare în lumea literară. Să intru, iar apoi să scriu cum mă duce capul.

Foto: Bogdan Mosorescu