Se pare că a citi doar beletristică e insuficient pentru mine. E nevoie să consum psihanaliză, istorie sau filozofie în același timp. Așa se face că m-am apucat de Franz Ruppert, deși nu consider că mă învoiesc să adopt metoda lui de terapie.
Dacă aș formula o intenție sau o constelație, cum cere Ruppert pacienților/clienților săi, atunci aș nota:

Furia, ce mă fac cu ea?

Am început și am sfârșit cartea Iubire, dorință și traumă. M-am simțit mizerabil. Am avut nevoie de duș după unele pagini citite.

V-aș întreba și o să vă întreb. Când un părinte lovește un copil, pentru binele lui, firește, ce simte copilul?
Vă răspund ca un copil lovit. Simți ură, umilință, furie, neliniște. De ce să-i provocați aceste sentimente copilului iubit? Care e binele când gândirea copilului se blochează. Persoana care mă iubește, îngrijește și mă protejează, ridică mâna la mine. Pentru a accepta penibila și nejustificabila violență, se dedublează. Iubește un agresor. Urăște un agresor.

Bătaia nu e niciodată soluția oricât s-ar minți agresorii și părinții violenți. Faptul că unii copii își scuză părinții, îi iartă sau ajung ei înșiși să folosească bătaia ca mijloc de educație demonstrează că nu au devenit adulți sănătoși.

Terapia ajută. Nu o evitați. Căutați-o.

Foto: Bogdan Mosorescu