Zambetul femeii la Teo, Vio si Costel

De 3 apr., 2012 12 No tags 0

Cu boala dupa mine, intr-un vant nesuferit de primavara, aseara am mers sa-i vad pe Teo, Vio si Costel. Aveau ceva pentru mine, o portie de ras pe care nu am refuzat-o.
I-am ascultat pentru chiar nu stiu a cata oara, dar la spectacolul de aseara, pe langa ras, atunci cand exceleaza, si grimase, atunci cand le gasesc glumele nedemne, am zambit.
As vrea sa va imaginati un zambet al femeii din poeziile lui Blaga.
Genele mele au reprezentat cu o clipire (re)cunoasterea dinlauntrul meu. Am simtit ca baietii au trecut sau vor sa treaca la un alt nivel in glumele lor.
Imi amintesc primul ras al meu datorat lui Teo. S-a intamplat odata cu aparitia amuzantei povesti a prietenului care nu stie ca la sfarsitul unei propozitii se pune punct, ci un anume cuvant vulgar.
De atunci au trecut ani, iar in anii astia, la fiecare spectacol la care am mers m-am detasat de atitudinea comicului atunci cand persifleaza femeia, in fond, omul de pe scena munceste, nu ma judeca pe mine ca femeie. La spectacole de stand-up reprezint doar un element, unul important si stringent, caci comicul trebuie intotdeauna sa se raporteze la gustul si dispozitia publicului.
Iar aseara, Teo a abordat pula altfel, in paradigme si teorii. L-am ascultat facand glume despre lumea ideilor a lui Platon. S-a lansat chiar in explicatii ale eternului din spatele lumii simturilor unde totul e vesnic si neschimbator.
L-a pomenit in treacat pe Freud si tangential pe Hitler.
Mai pot continua, dar imi dau seama ca ma pot opri aici. Cu aceste glume mostre culturale, am zambit. Am devenit femeia lui Blaga. Consider ca baietii s-au cam saturat de privirea nediferentiata a publicului, isi doresc acum o percepere felurita. Teo nu mai vrea sa fie cunoscut doar pentru Cuvinte vulgare, acum exista un raport de masurare si apreciere a muncii lui, fraza la fel de valabila si pentru Vio si Costel.
Intr-adevar este greu sa dezlipesti etichetele de pe caractere, de fapt, nu este cu putinta asa ceva, un proces de dezlipire, ci trebuie sa te apuci de o munca oarecum pe dos, din intreg sa scoti bucati ca sa dobandesti masura muncii proprii.
Oare care este masura in stand-up?

12 Comments
  • Monica
    aprilie 3, 2012

    Masura nu e in stand-up, e in fiecare dintre noi. Noi suntem cei sensibili la anumite glume, noi impunem bariere, noi stabilim cu ce se poate glumi si cu ce nu.
    Eu nu am rabdare pentru stand-up-ul romanesc. Deloc. Iar cel strain e si mai prost. Generalizez, bineinteles.
    Particularizand, il ador pe George Carlin. E eu, sunt el. Si nu exista zi sa nu regret pierderea lui.

    • dunia
      aprilie 3, 2012

      Eu gust din plin acest gen de comedie, dar un plin cu masura. Sunt si genul de om care rade usor, caruia ii place sa rada zgomotos si colorat.
      Si multumesc. Cu tine, cu blogul, invat mereu cate ceva. Azi aflai de George Carlin.

  • Monica
    aprilie 3, 2012

    Ce ai vazut si ce ti-a placut de la George? Eu ii stiu cam pe de rost toate show-urile 🙂

    • dunia
      aprilie 3, 2012

      Dupa comentariul tau cautai pe google, nu mai uitai inca la nimic, da-mi timp. 🙂

  • Monica
    aprilie 3, 2012

    🙂 Take your time

  • Meet The Sun
    aprilie 4, 2012

    Mi-amintii ca am fost o data la un stand-up. Cu Teo. Am ras la mare parte din glume. La altele am murit de ciuda ca nu mi se aplica si cu impresia asta am plecat acasa…

    • dunia
      aprilie 4, 2012

      Eu te invidiez, poti merge la Deko de cate ori ai dispozitia necesara. Ajung si eu in fiecare noiembrie, cu ocazia Gaudeamusului. 🙂

  • Vladimir B.
    aprilie 5, 2012

    Nu există nimic măsurabil în stand-up, tocmai de aceea a fost creat acest teren. Nu e deloc „minat”, dar e la fel de străin nouă ca şi Valentine Day!

    • dunia
      aprilie 5, 2012

      O masura ar trebui sa fie, sincer. Unele glume sunt exact asa cum am scris in text „nedemne”.
      Nu mi-am dat seama ca ne-ar fi strain, caci public au, dar se poate, uneori publicul numara multi marlani, aia care fluiera si aplauda extatici la glumele despre femei.

  • Vladimir B.
    aprilie 6, 2012

    „Străin” prin ideologie, duh, prin felul dezlegat de a aborda chestiunile lumii, care sunt altele la noi decît acolo unde a apărut acest tip de expresie…etc. la asta m-am referit cînd am spus „străin”…dar noi suntem mimetici, vai, prea mimetici!

    • dunia
      aprilie 8, 2012

      Cand am citit raspunsul dumneavoastra am avut aceeasi senzatie de la scoala cand eram prinsa cu lectia neinvatata.

      Mimetici? Dezamagit de stirpe?

  • Vladimir B.
    aprilie 9, 2012

    De ce „dezamăgit de stirpe”? Trebuie să-ţi iei neamurile aşa cum sunt: cu înţelegere, tact, smerenie. dacă nu le poţi schimba, măcar nu le huli. Ăsta este un crez. Toate cîte le avem pe această lume, cu împrumut le avem, şi dacă nu înşelegem acest mic (dar fundamental) adevăr, în derapaje o ţinem. Mereu, în jos…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
5 + 17 =