De multe ori mă surprind imaginându-mă un fel de Napoleon al III-lea. Fără referire la adjective, cel neiubit, cel mic și așa mai departe, ci la un fel al lui de a fi: intenții bune, fapte proaste.

Mai am o consolare, cu tot dezinteresul pentru istorie, pentru contribuția ei la dezvoltarea capacităților intelectuale, am o șansă pe care oricum nu știu să mi-o calculez, de a rămâne în uitarea unora.

Da, este un text destul de abscons. Ce știe generația mea despre Napoleon al III-lea?!