Am 37 de ani. Conduc o prea mică afacere comercială. Locuiesc într-un bloc comunist, într-un apartament cochet. Am devenit mamă acum 11 ani. Duminică o să sărbătoresc ziua îndrăgostiților sorbind-o din priviri pe Mara, este ziua ei. Mica bestie s-a transformat. E o mică domnișoară. Corpul mi se pregătește pentru o a doua naștere. Și totuși. După atâția ani încă detectez în conversațiile cu ceilalți ironia legată de perfectul simplu. În continuare vorbesc oltenește. Impresia că mi se face o concesie când fac o referire la un trecut neterminat mă umple ușor de greață. Mă scutur ușor și rapid de senzație, dar o trăiesc.

Gândirea limitată a oamenilor, în special a mediocrilor deghizați în prețioși, mi-o reprezint ca un drept natural. Pentru unii chiar asta e. E un drept natural să nu poți mai mult. La fel de naturală e și franchețea. Amice, ești idiot!

Foto: Zenobia Lazarovici