Zâmbesc. E un zâmbet larg care îmi arată chipul trăit. Apropo de a înainta cu demnitate în viață, vă șoptesc că urmează un proiect cu portrete ale unor femei naturale. Firește, nici nu se va pune problema de a poza alături de mincinoase care nu-și recunosc operațiile.

E liniște. Mi-am turnat un pahar de rose, Corcova. Mereu cumpăr vin, ceai verde cu iasomie și blugi. Să fie acolo, sigur nu strică. Nu m-am înșelat până în prezent. Articolele menționate mă inspiră. Vinul mă inspiră cel mai tare, mai, mai aș apuca drumul beției. Geniile au consumat cantități enorme de alcool. De aici și împăunarea bețivanilor, dar nu toți bețivanii sunt genii. La fel cum nu toate mamele ar fi capabile să aibă o carieră. Uuu, dar scoate vinul ăsta din mine și nici nu am terminat paharul! Mi-am turnat un pahar, ca măsură mi-am luat degetul. Băgați degetul în pahar, arătătorul, și obțineți cantitatea exactă.

Mă simt apropiată de Camil Petrescu, de delirul lui. Francezilor le-a lipsit un Camil, a afirmat scriitorul. Și românilor le lipsește Dunia. Mă pierd în mamiceală, curățenie, pregătirea mâncării, lectură. Doar asta am în cap și doar asta puteți să vorbiți cu mine. Când catadicsesc să conversez. Mă plictisesc inclusiv discuțiile despre literatură.

Știți ce ar zice lumea dacă divorțați?
Lumea ar zice că ați divorțat.

Am început cu un zâmbet. Sfârșesc la fel. Zâmbesc.

Foto: Bogdan Mosorescu