S-au întâmplat multe săptămâna asta. S-a întâmplat să ies în chiloți pe casa scării pentru a-l recupera pe Mateiu. S-a întâmplat să închid mașina, iar cheile și telefonul să rămână la interior. Un străin m-a ajutat să dau un telefon. S-a întâmplat să mă întâlnesc cu fostul elev select, actual student select. Și-a ales de la Bufnițe Istoria religiilor de Eliade, apoi am discutat o oră despre bullying.

S-au întâmplat și n-am avut chef să povestesc. Nici acum nu-mi ard buricele degetelor, dar nu-mi intră nici un comision dacă încetez să scriu. Așa că scriu.

Cum v-am mai spus de altfel, cu mine nu prea aveți ce să povestiți în afară de mamiceală, mâncare, curățenie și cărți. Pe lângă asta, mă plictisesc și aceste subiecte. Adevărul este că oamenii îmi plac cel mai mult în teorie.

M-am apucat de cartea Cutia lui Skinner de Lauren Slater. Am parcurs două capitole, adică două experimente ale secolului XX. Așa mi-am scos din memorie niște episoade în care am sfidat. L-am sfidat pe tata când i-am aruncat banii primiți pentru a merge la Timișoara pentru a da examen la facultate. Sfidare sau proastă creștere? Ca situație, cred că nici nu am sfidat, nici nu am dat dovadă de obrăznicie. Am reacționat la o figură autoritară care aplica forța și controla prin prisma banilor. L-am sfidat pe tatăl Marei când am urlat că mă lipsesc de banii lui. Oh, îmi păstrez vulgaritatea vorbelor pentru a echilibra ceea ce cred despre mine.

Am realizat, ca la mine se învârte totul în jurul banilor. N-am fost capabilă prin abilități intelectuale să cresc conturi la bancă, dar nici n-am ținut capul jos în fața persoanelor de care am depins financiar. Nu m-am supus tatălui, nu m-am supus partenerului. Atitudinea și revolta am căutat să le înțeleg. De aceea am citit și citesc în continuare psihologie. Sper în continuare să găsesc o pagină în care să mă potrivesc ca ultima piesă dintr-un puzzle. Nu s-a întâmplat până acum.

Am descoperit în mine părți care mă dezamăgesc, care mă întristează. Toate aceste părți adunate, când îmi măsor simpatia, nu cântăresc mult. Îmi place de mine. Consider că acțiunile reprobabile m-au ajutat să devin versiunea de azi. Azi nu scriu ca o versiune îmbunătățită, azi scriu ca o persoană impunătoare.

Mi-e bine cum sunt. Mi-e bine cu ce am. Pot mai mult. O să fiu mai mult. Vreau mai mult. Pot să trăiesc și cu cât am. Această atitudine o consider cea mai mare realizare.