Am citit Anna Karenina în liceu. Au trecut 20 de ani de atunci. Între timp nu m-am uitat la nici o ecranizare după roman. Pur și simplu nu m-am simțit în stare. Ca adolescentă poate m-am supus autorității lui Tolstoi. Cine să-i țină piept cu o adaptare cuviincioasă?! Ca femeie adultă am refuzat ecranizările, am refuzat punerea în scenă a Teatrului Național Timișoara ani de-a rândul. Cum să fac față durerii?
Anna Karenina este un roman al durerii trăită în toate felurile: durerea familiei, durerea femeii, durerea tatălui, durerea mamei, durerea amanților, durerea mujicilor, durerea căutării de sine.
Ieri seară am trecut pragul Naționalului și m-am așezat curioasă în rândul nouă, locul 15. Mi-am zis: Hai să văd ce au făcut! Am mers pe credit sentimental garantat de Claudia Ieremia, Ion Rizea, Cătălin Ursu, Matei Chioariu, Marin Lupanciuc, Ana-Maria Pandele și ceilalți.
La spectacolul Anna Karenina aș împărți persoanele prezente în sală în două categorii: cei care au citit romanul și cei care nu au citit romanul lui Tolstoi. Firește, au suferit o pagubă necititorii lui Tolstoi, dar ignoranța i-a răsplătit cu o trăire pură a emoțiilor. Necititorii au empatizat, cititorii au compătimit. Când empatizezi porți pantofii celuilalt. Unele femei aseară au purtat rochii lungi și le-a durut gâtul. Unii bărbați s-au înfierbântat cu Karenin. Câțiva dintre cei prezenți s-au perpelit cu Levin și s-au lăsat antrenați în vise despre binele comun. Fiecare dintre noi poate pune umărul pentru binele comun. Când compătimești manifești părere de rău pentru suferințe, iar în Anna Karenina toți pătimesc.
Anna suferă din lipsă de iubire, apoi suferă din iubire. A face lucrul corect ține întotdeauna de context, iar societatea rusească a lui Tolstoi respecta cu totul alte reguli. Legea nu proteja femeia. Femeia reprezenta un bun al bărbatului. Karenin suferă din orgoliu. Se supune legilor care-l avantajează ca bărbat, dar regulile societății nu-l iartă. Dezonoarea îl strivește. Vronski suferă dintr-o iubire fără cadru. Fără divorțul lui Karenin, situația lui Vronski rămâne o unică și simplă imagine dintr-o peliculă. Levin suferă în căutarea de sine și din iubire. Kitty suferă din iubire. Iubirea i-a nenorocit pe toți, separat și împreună.
Spectatorii, cititori sau nu ai lui Tolstoi, și-au simțit aseară sângele curgând prin vene. Au simți că trăiesc. S-au întrebat dacă trăiesc cu adevărat. Au aplaudat frenetic. Emoția ne-a intensificat activitatea creierului care funcționează pe bază de contraste cu potențial de repaus și potențial de acțiune. Excitabilitatea se modifică și de la experiență, iar spectacolul Anna Karenina, în regia artistică a Adei Lupu Hausvater descrie o aventură deasupra lumii reale.
Ne vedem la teatru pentru stări de spirit transcendentale!
martie 25, 2024
Am citit Anna Karenina in liceu si am fost pur si simplu cucerita de povestea ei. Mi-a ramas intiparita in suflet si, desi au trecut 20 de ani, mereu o am in gand. Eram adolescenta atunci si poate m-am lasat dusa de autoritatea lui Tolstoi, dar am simtit-o atat de intens incat nu am avut curajul sa vad nicio ecranizare dupa roman. Ca femeie adulta, am refuzat mereu sa vad adaptari in teatre sau pe marile ecrane. Cum sa fac fata durerii atat de puternice si complexe ca in Anna Karenina? Dar ieri seara, in sfarsit, am pasit in Teatrul National plina de curiozitate si am avut parte de o experienta extraordinara. Distributia a fost uluitoare, iar regia artistica a Adei Lupu Hausvater a adus la viata toate durerea si suferinta traita de personaje. Am fost impartiti in doua grupe: cei care citisera romanul si cei care nu, iar diferenta dintre noi a fost resimtita si mai intens. Cei care nu citisera au avut o experienta pura si intensa, iar cei care il citisera au compatimit. Am iubit, am suferit, am empatizat cu Anna, Karenin, Vronski, Kitty si Levin. Am aplaudat frenetic la final si am simtit ca traiesc cu adevarat. Spectacolul a fost o aventura deasupra lumii reale, care ne-a adus impreuna si ne-a facut sa traim momente de pura emotie. Abia astept sa il revad si de aceea recomand tuturor sa mearga la teatru pentru a experimenta aceste stari de spirit transcendentale!