Nu fac fata propriei gandiri!
Mintea mea aduce mult cu un hambar, depozit de negatii si admiratii. Viata mea poate fi inchipuita pe o plansa, la o scara marita. M-am indoit cu exemple de comportament. Gesturi pe care nu vreau sa le am, mentalitati pe care doresc sa le scutur din mine.
Nu coercitivului din familie.
Nu stereotipiei sociale.
Nu, simplu.
Amalgamul de refuzuri, clasificate dupa sinapse, ierarhizate dupa emotii, sper sa conduca spre un om calm, pastelat, cuviincios cu el insusi.
Fetita mea incepe sa gangureasca, eu invat sa-mi tin gura. Tacerea asta agita insa viscerele. Mustesc de inchipuiri. Lume in oglinzi retrovizoare sau castroane de inox, oameni sfartecati de la brau in oglinzi de toaleta, aprobarea infidelitatii.
Nu fac fata propriei gandiri.
Da, aprob infidelitatea. O accept intr-o relatie intr-un plan al teoriei. Gasesc aici salvarea, hiba ei provine de la mahnire. Cineva intodeauna sufera. Oare in povestea incornoratului, durerea izvoraste din suflet sau din morala?
Rusinea provocata de morala si norme distruge suflete pastelate, si tot mai putin oameni vad in culori sau simt in curcubee.
septembrie 18, 2010
Din aceeasi serie:
1. Mara ta incepe sa gangureasca si tu POTI sa scrii chestii de astea?
2. Cuviincios vine de la „se cuvine”? Si cu ceilalti de ce nu? „Cu el insusi” vine de la sine pe urma.
3. Durerea izvoraste de cele mai multe ori din rusine, iar cei care o mai au fac lucruri frumoase, ei insisi sunt curcubee, spalati de durere ca dupa o ploaie.
De cateva luni am descoperit in Timisoara bloguri si bloggeri sclipitori, cu umor si deloc monotoni.
septembrie 19, 2010
@Dan
Mara imi ocupa mult timp, dar cand ma asez sa scriu, nu astern gandurile mele de mama, amintesc de ele, dar nu ma las indrumata.
Scrisul este un fel de a fi, inainte de Mara si acum cu ea in poala!
Monotonia sper sa nu fie o caracteristica a blogului meu!