Am de facut o marturisire, pe langa vocea, poezia si muzica lui Tudor Gheorghe, spectacolele lui ma mai atrag si pentru glumitele strecurate intre rasuflari. Rad si plang in acelasi timp.
O sa divulg una din poantele trubadurului de la ultima reprezentatie. In 27 septembrie, Tudor Gheorghe a readus in atentia iubitorilor de poezie cantata, cateva melodii din repertoriul tenorului roman, asa cum ii placea sa-si zica, Zavaidoc, si cateva din interpretarile aristocrate ale lui Moscopol.
Incantand sala cu amintiri muzicale interbelice, cu izuri de imbratisari si strangeri furtunoase pe ritmuri de tangou, Tudor Gheorghe a facut o paranteza.
Cica nu vede tineretul bine in ceea ce priveste dansul. La discoteca baiatul nu mai imbratiseaza fata, ci se zgaltaie. Nu se ating, baiatul fixeaza fata cu privirea, asijderea maestrului din Razboiul stelelor, ala mic, Jedi. Si ii aruca priviri tare urate, asta nestiind sa ne explice de ce!
Povestioara de mai sus, a fost redata intr-un ton persiflant, mereu cu zambetul in coltul gurii, si bineinteles intr-un grai oltenesc autentic.