M-a tavalit octombrie, oare cum o sa simt luna noiembrie? Lunile astea ma umplu de dor de duca, de insatisfactii si nemultumiri bolborosite. Se intampla sa compatimesc persoanele nascute in aceste luni, desi nu am argumente sa-mi sustin dezamagirea impertinenta. Imi plac oamenii primaverii si verii, acum si ai iernii, am o fata de februarie, de 14 februarie!
Nostalgiilor acestor luni li se opun culorile ravasite ale naturii, visiniul, galbenul, un verde umilit. Soarele si culorile, efortul ultim al naturii de a sta invesmantata impotriva frigului deja instapanit imi gadila aripa dorului. Sa pleci in lumea larga, sa-ti abandonezi obligatiile ce s-au strans in jurul tau de-a lungul anului si sa te lasi in voia ta.
Mi-as permite acum o fuga in lume, intr-un colt mai insorit sau intr-un colt mai plin de verdeata. As vrea sa incep o relatie noua cu mine, sa ma rasfat, sa-mi satisfac placeri, sa-mi las piciorul sa-mi traseze un drum oarecare, sa-mi inchid ochii fara grija intr-un soare cu pasaport.
Ce dor ce duca, de morti, de dulceata, de fuga…
Intotdeauna in octombrie-noiembrie!