Soare cu pasaport

De 15 oct., 2010 3 No tags

M-a tavalit octombrie, oare cum o sa simt luna noiembrie? Lunile astea ma umplu de dor de duca, de insatisfactii si nemultumiri bolborosite. Se intampla sa compatimesc persoanele nascute in aceste luni, desi nu am argumente sa-mi sustin dezamagirea impertinenta. Imi plac oamenii primaverii si verii, acum si ai iernii, am o fata de februarie, de 14 februarie!
Nostalgiilor acestor luni li se opun culorile ravasite ale naturii, visiniul, galbenul, un verde umilit. Soarele si culorile, efortul ultim al naturii de a sta invesmantata impotriva frigului deja instapanit imi gadila aripa dorului. Sa pleci in lumea larga, sa-ti abandonezi obligatiile ce s-au strans in jurul tau de-a lungul anului si sa te lasi in voia ta.
Mi-as permite acum o fuga in lume, intr-un colt mai insorit sau intr-un colt mai plin de verdeata. As vrea sa incep o relatie noua cu mine, sa ma rasfat, sa-mi satisfac placeri, sa-mi las piciorul sa-mi traseze un drum oarecare, sa-mi inchid ochii fara grija intr-un soare cu pasaport.
Ce dor ce duca, de morti, de dulceata, de fuga…
Intotdeauna in octombrie-noiembrie!

3 Comments
  • teodora
    octombrie 15, 2010

    Dragă Dunia, aşa e, toamna aduce întotdeauna cu ea o undă de melancolie, un val de tristeţe, nostalgii.
    Şi pe mine mă apucă un soi de dor de ducă,aşacum îi spui tu. Dar se rezumă la o plimbare pe o alee din parc, cu condiţia să fie plină de frunze.
    De-o frumuseţe tristă, paradoxal, peisajul ruginiu sfârşeşte prin a mă energiza.
    Numai bine!

  • costel
    octombrie 15, 2010

    E bine k aveti toamna. La mine e cam tot anul, la fel. 🙂

  • dunia
    octombrie 17, 2010

    @Teodora

    Numai de bine si tie! 🙂

    @Costel

    Nostalgic dupa anotimp sau dupa dulceturi, gutui si muraturi?

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
27 + 14 =