Copiilor nostri le-au crescut dinti.
Musca din bunici si din parinti,
Din vazduh si din pamant,
Din morti si din mormant.
De la ora opt a noptii de 16 decembrie port versurile astea in mine. De rostirea lor se facu responsabil Tudor Gheorghe.
Mi-e atat de greu sa ma adun, stersei deja de patru ori introducerea, imi fug cuvintele din minte. Inca mi-e rusine, inca plec capul si ma infior cu amintirea mortilor.
Varsta mea nu cunoaste disperarea noptilor de 16 si 17 decembrie 1989, dar sufletul e dispus sa primeasca amintirea si respectul pentru niste eroi necunoscuti.
Degeaba?
Titlul spectacolului de asta seara, cu un repertoriu al disperarii, al rusinii, al ironiei si putin al Craciunului. Cu orchestra, cor si o trupa rock, Tudor Gheorghe facu o sala intreaga sa constientizeze o disperare cu care romanii se incapataneaza sa traiasca.
Ne-am uitat mortii, aia, de s-au lasat lasat ucisi in numele libertatii.
Conducatorii tarii defileaza prin nevoile poporului cu puterile sale discretionare, comercializeaza sarea din lacrimi cu scopul achizitionarii de vile in tarile calde.
Disperare si rusine.
Dar si ironie, zambete si colind. Asta imparti muzica lui Tudor Gheorghe, culmi de disperare cu versuri triste si acorduri de chitara electrica, zambete cu zeflemea politica, destindere cu colinde.
Degeaba?
decembrie 16, 2010
E de jale!
decembrie 17, 2010
nu degeaba. si numai ca sa poti scrie tu postul de mai sus, si tot nu a fost degeaba. avem o problema, cei cu vile in tari calde sunt tot mai multi si cei care isi doresc sa ajunga acolo mult mai multi. astia sunt cei care dau impresia ca e degeaba. in plus, si la noi ceilalti s-a schimbat ceva. nu ne mai e rau. nu la toti ne e bine, dar nu ne mai e rau. si de asta poate parea degeaba. de pe vremea romanilor se stia principiul ca tot ce trebuie sa faci pentru a tine sub control gloatele e sa ii pastrezi putin peste limita de infometare si sa le dai entertainment.
vezi vreo diferenta?
decembrie 17, 2010
Si la Chilian la concert, aseara, s-a amintit de povestea lui 16 decembrie si inceputurile marii schimbari. Si era frig in sala si o atmosfera…nu stiu cum… in fiecare an, Sarbatorile sunt umbrite de amintirea trista a celor care nu mai sunt azi aici si carora le datoram multe dar pe care i-am dezamagit. Sper sa nu fi fost degeaba. Pacat de ei, pacat de noi. Azi nu multi ar mai avea curajul lor si dorinta de sacrificiu, nebunia care li se citea in ochi la revolutie din nevoia de libertate in toate sensurile ei. Azi suntem liberi. Sa facem ceva cu ce-am mostenit de la ei 🙂 Macar atat.
decembrie 17, 2010
@Costel
Este, din pacate!
@Mihai
O sa-ti raspund cu o gluma povestita aseara de Tudor Gheorghe.
Cica atunci cand oamenilor, de fapt romanilor, vorbim aici de noi, le este rau sau f rau, se inmultesc bancurile. Exemplu: bancurile cu Boc.
Pe vremea nenorocita a asupririi noastre de catre turci, cand veneau ienicerii sa adune asa zisele lor drepturi de pe teritoriul nostru, romanii se tanguiau si plangeau ca nu mai au nimic de dat. Si s-au jelit o data, s-au jelit de doua ori. Turcii se intorceau mereu. A treia oara i-a intrebat sultanul pe ieniceri ce fac romanii, iar acestia au raspuns k stau si fac glume cu soldatii turci. Raspunsul: „nu mai mergeti la ei, nu mai au nimic”.
Divertisment, nu?
@anca huza
Raspund aici doar pentru mine, un raspuns al unui oarecare roman.
Daca s-ar intampla ceva in tara asta maine, nu stiu daca as avea curaj, dar ACUM defilez cu dorinta, as avea dorinta de sacrificiu, de impotrivire, de sfidare, de ideea de decenta financiara.
Vreau si eu decenta in tara mea.
decembrie 27, 2010
Ascult Tudor Gheorghe si parca nici sa plang nu pot. De dimineata am trecut cu autobuzul pe langa Cimitirul Eroilor Revolutiei.
AI NOSTRI sunt acolo randuiti, iar noi… pe-afara imprastiati. Degeaba!?
decembrie 28, 2010
MeetTheSun
Degeaba nu! Mai trebuie insa, cateodata, sa avem incredere in semenii nostri, sa ne cautam noi, acestia, disidentii, si sa incercam sa facem ceva, orice.