Sufar de un tipar

De 3 apr., 2011 3 No tags 0

Sufar de un tipar, acela de a ma cocota pe tocuri si de a-mi purta cele mai splendide rochii si accesorii la teatru. Extravaganta mi-am ingaduit-o la serate cu preocupari intelectuale.
Marti seara, am pasit febril in incinta teatrului din Timisoara. Starea infrigurata mi se tragea de la o curiozitate. Nu-l mai vazusem niciodata pe Stefan Banica Junior pe o scena de teatru.
Ei bine, bifez acum o casuta imaginara in capul meu. L-am vazut. Am fost atenta la piesa, am apreciat jocul actorilor, am admirat silueta lui Banica, m-am cam plictisit.
Piesa, Descult in parc, este foarte lunga si s-a jucat intr-un singur act. Pardon, la un moment dat am simtit ca ma desprind de scaun si ma vedeam fugind afara. Dar am sezut cuminte, iar finalul castiga spectatorul. Piesa, fara a fi exceptionala cum este prezentata, devine pasabila si delicioasa cand personajul lui Banica se pierde cu firea.

Joi seara, am mers sa-i vad pe fostii Deko, actualii Vio, Costel si Teo. Si aici, la fel de indoita ca la teatru, am apreciat, aplaudat si ras cu o minima energie din partea mea. Nu ma deranjeaza vulgaritatea baietilor, persiflarea si mistocareala lor despre mirobolantele fapturi asemanatoare mie, doar ca rasul in spectacolele lor tine si de o anumita apreciere, iar lipsa lui ar trebui sa-i preocupe pe ei, nu pe doamnele sau domnisoarele prezente. Dar m-am simtit bine, iar pe alocuri, hohote mi-au impodobit chipul.

Duminica seara, reusii sa astern si impresiile incaltate sau descaltate ale celor doua spectacole.

3 Comments
  • Vladimir B.
    aprilie 4, 2011

    de ce tocurile înalte să fie ”un tipar”? sau splendidele rochii…Nu găsesc că e așa – vremea eleganței simțite nu a trecut!

  • dunia
    aprilie 4, 2011

    @Vladimir B.

    Se poate, dar eleganta trece k extravanganta acum, asa cum am notat. Chiar si la Bucuresti la teatru, unde ma asteptam sa vad mult mai multa eleganta, tot de extravanganta m-am lovit.
    La ultima piesa de la Bucuresti, am zarit-o si pe Andreea Raicu, una din rasfatatele patriei, dar la teatru a adoptat blugi si tricou, nici una din splendidele tinute in care pozeaza pentru copertile revistelor.

  • Vladimir B.
    aprilie 5, 2011

    La București demult lumea nu mai merge la teatru bine îmbrăcată, adică în veșminte de seară…apar acolo ca pe stradă)
    Iar AR nu are de ce să se formalizeze; doar pentru aparițiile în reviste e plătită – la teatru, bănuiesc, își plătește ea biletul…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
8 × 11 =