In ultimul timp ma intereseaza foarte mult detasarea, acceptarea si echilibrul. Simt ca asta e datoria mea de cand m-am facut responsabila de un suflet. Oarecum ma simt stapana acestui suflet, iar iluzia ma impinge spre o grea munca cu sinele. Intr-o zi va trebui sa-l las sa plece de langa mine.
Ma aflu in plin proces de reeducare.
Uneori insa esuez lamentabil, caci unele rautati si ironii imi schimba starea de spirit.
Am grija de blogul asta de mai bine de 3 ani, prin intermediul acestei noi tehnici de exploatare si expunere a eului mi-am facut prieteni, pe unii i-am pierdut, altii m-au castigat pe mine, iar unii ma detesta de-a dreptul.
Ma fastacesc cand am prilejul sa citesc cuvinte frumoase despre mine lasate de cititori fideli sau trecatori.
Ma indispun cand sunt batjocotita sau persiflata.
Episodul acesta ultim, in care eu sunt batjocorita si persiflata, a produs un fel de exorcizare in gandirea mea. Am ales doar punctele tari, caci orice situatie, fie penibila, fie cacacioasa, contine puncte masurabile si modificabile.
Am aruncat rautatatea si miasmele raspandite de ea.
Am admirat energia unor persoane de a-si dedica timpul mie pentru a ma arata cu degetul si a ma sudui.
Am acceptat ca antipatiile se ivesc de nicaieri, poate dintr-un nerv parasimpatic si nu se pot controla.
Am inclinat balanta atentiei ce mi se ofera in avantajul meu, orice atentie ma flateaza, caci de fire sunt un lider, iar liderii se hranesc din slabiciunile celorlalti.
Anamneza asta reusi o imbunatatire a indispozitiei ce o capatai de dimineata. Dar depasesc isteriile unora cu doua cuvinte, detasare si acceptare.
Orice ora a vietii e mai frumoasa cand zambesti, iar eu am descoperit drumul cel drept spre seninatate.
mai 6, 2011
Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.
mai 6, 2011
Orice ora a vietii este frumoasa si prin simpla existenta, e drept ca o constientizam mai usor din spatele zambetului.
Obisnuiam sa citesc articolele Leliei Munteanu al carei stil il apreciez (chiar daca nu l-as replica) si uneori din viteza citeam si primele comentarii. De obicei jumatate erau injurii si tot felul de remarci colorate. Cu toate astea, majoritatea lor se refereau la text, deci indivizii respectivi citeau articolul si isi exprimau parerea. In limitele intelegerii si vocabularului propriu.
Ma gandesc deci, nu acesta este scopul unui text public? Sa poata fi citit si trecut prin filtrul intelegerii, rationamentului si convingerilor cititorului. Ramane la latitudinea moderatorului daca ele vad sau nu „lumina ecranului”.
Sigur, ar fi de preferat ca feed-back-ul sa fie obiectiv, legat de text si sa se incadreze intr-un limbaj mai putin licentios. Altii insa ar spune ca un text bun este acela care starneste o reactie (indiferent de natura) decat unul care nu.
Da-mi voie sa-mi exprim ingrijorarea referitor la definitia liderului, dictatoare mica! 🙂
mai 6, 2011
@Mihai
Din pacate, aceia care sunt vizati in acest text al meu nu se leaga de continutul blogului, ci de persoana mea. Iar limbajul forteaza culorile curcubeului. Textul poate fi filtrat si inteleg orice critica.
M-am jucat si eu putin cu definitia, nu te ingrijora, cum ziceam, sunt in plin proces de reeducare. 🙂
mai 6, 2011
Cum zici, isteria e a celor care comenteaza isteric – deci de iti creeaza indispozitii tie?
mai 6, 2011
Blogul nu este numai o forma de socializare , intr-un fel, uneori, este pasiune si placere , caci alfel n-ar avea sens . Cunoastere si recunoastere . Atat vreme cat echilibrul ne este favorabil suntem castigatori.
mai 7, 2011
@Diana Coman
Sensibilitatea e responsabila de indispozitiile mele, dar stiu ca sunt trecatoare.
@Moi
Blogul meu musteste de pasiune si placere, nu-mi pot imagina altfel o asemenea activitate.
mai 7, 2011
dunia: Trebuie să ajungi să te bucuri de aprecieri, să accepţi criticile constructive, dar să nu te atingă defel injuriile sau atacurile la persoană… După cum fiecare poate debita cât îl duce mintea.
mai 7, 2011
@Lotus
Multumesc de sfat, ma tin de el cat pot.
mai 11, 2011
Cam are dreptate Mihai, nu cu dictatoarea, liderul se hraneste din forta lui, daca ar fi cum zici tu circa jumate ar fi lideri caci ceilalti ar fi cacaciosi !!
mai 11, 2011
@Dan
Nu este cum zic eu, am recunoscut. 🙂 Oricum sunt linistita, nu ma regasesc in categoria cacaciosilor.
mai 11, 2011
Era si cazul, doi într-o familie ar fi cam mult! :))
noiembrie 5, 2011
Bucura-te, azi vei fi mai puternica !
Urmeaza sa te indispun 🙂
Ilumineaza-ma, te rog, ce fel de lider esti tu: de opinie, sportiv, politic, cultural, spiritual etc. ?
Trecem peste faptul ca definitia liderului te lasa complet indiferenta (chestia cu m-am jucat un pic cu definitia…pur si simplu nu tine!) : te urmeaza cineva in batalie, in lupta, in intrecere? Ai vreo lupta? Si nu-mi spui ca ai una interioara…nu poti fi lider in propriile fantasme 🙂
Trecem si peste faza cu stapana copilului tau (a fi stapan nu inseamna a fi lider) care este o aberatie iesita din negura timpurilor rurale ! Sunt convins ca esti familiara cu expresia cinica: „eu te-am facut, eu te omor!”.
Raspunzi lui Mitza ca, in mod nefericit, unii se leaga de persoana ta si nu de continutul textului.
Asta e culmea iprocriziei: din moment ce persoana ta se regaseste in peste 90% (zic peste 90 cand de fapt e 100%+) din textele blogului, practic te glorifici cu fiecare ocazie, cauti centrul atentiei cu fiecare cuvant, cu fiecare virgula, mai rau decat desertul ploaia! E clar – copilaria ti-a fost compromisa ! Revino-ti !
A trece peste suduieli, critici si persiflari te fac cel mult puternica (sau indolenta, dupa caz) ! Nu te face automat si lider ! A fi puternic reprezinta o conditie de existentialitate pentru lider…insa pana la a deveni lider e cale lunga tati ! Pentru unii nu e cale deloc !
Si inca ceva madam: liderii nu se hranesc din slabiciunile celorlati ! Liderul foloseste minimul, dramul de calitate, curaj, aptitudine de care dispune persoana pe care o conduce pentru a castiga lupta ! In ce lume traiesti? Tu ai impresia ca pe campul de lupta Mihai spunea ostenilor: tarane, iti lipseste bratul stang, nu poti tine un scut, ma voi folosi aceasta slabiciune a ta !?!?
Un lucru reiese clar din articolul tau: oglinzile din casa ta sunt strambe si deformeaza ! Pasesti in fata lor ca o fetita speriata si te admiri intr-un lider !
Q.e.d.
noiembrie 5, 2011
@Racanel
Vad ca tu incerci sa-mi furi atentia pe care o caut eu. 🙂
Trecem peste definitia liderului, sunt foarte familiara cu expresia „eu te-am facut, eu te omor” si ma opresc putin asupra ipocriziei de care ma acuzi.
Sunt ipocrita ca in textele mele se regaseste persoana mea? Dar scriu la persoana intai, e un blog personal, ce anume te asteptai sa gasesti?
Si vai, vai, vai, nu cumva mi-ai citit toate textele?
Tonul asta de sus pe care il folosesti la umbra lui Racanel ma scapa de orice indispozitie, caci criticile tale sunt zero.
Sunt un lider, chiar si autoproclamat ca Napoleon, desi nu doresc deloc sa ma compar, caci nu ma flateaza.
Oglinzile mele redau uneori si o fetita sperita, dar una cu un nume complet si anume Paula Aldescu.
noiembrie 6, 2011
Bai Racanel esti infectios de virulent :)))
Se vede de la o posta ca esti liderul baltii.
Mi-a placut aia cu Mihai pe campul de lupta – tare !
M-ai convins, vreau sa ader la balta ta :))))
Si tu draga Paulinha nu pune la suflet tot ce oracaie batracienii ! Asa e-n balta, oac, oac mai trece o zi ! 🙂
noiembrie 6, 2011
Daca nici pana in zilele noastre nu ai aflat ca atat de neplacutele critici nu se cuantifica prin cifre, inseamna ca-mi irosesc virulenta (cum bine zice tovarasa ratusca:) pe un blog la persoana I dedicat zeitei Isis.
Daca zero inseamna critica nefondata, ce valoare ai atribui unei critici pertinente? 1, 7, -3 ? Ce amuzant ar suna: „criticile tale ma lasa rece, nu au decat valoarea 7 ! Slabut, mai incearca ! „. Realizezi penibilul la care te expui cand afirmi despre critici ca sunt zero ?
Dar ca sa vezi ca nu sunt un batracian rautacios (ratusca a fost colosala si aici) iti ofer inca o unitate de masura pentru scara de valori a criticii: argumentul !
Eu mi-am argumentat critica despre ideea ca tu nu ai nici in clin, nici in maneca cu a fi lider. In ce masura argumentarea mea a fost una pertinenta ramane de discutat, de judecat s.a.m.d.
Astept ca si tu sa argumentezi de ce esti lider (aia cu Napoleon e de genul on dit n’importe quoi – sa stii ca a abera nu inseamna a argumenta!).
Si eu pot zice ca sunt Christos si la argumentare sa o dau pe rain check.
Ca sa te ajut din nou, poti incepe in mod simplu cu: „Sunt un lider pentru ca:…aici introduci argument de tip…adjectiv, substantiv, verb etc.”.
Insa am asa un sentiment ca argumentarea ti-a dat intotdeauna batai de cap – une vraie casse-tete – si ca raspunsul pur si simplu nu o sa mai apara. Cel putin nu unul adevarat, non-aberant !
E doar un sentiment !
Si ca sa-ti demonstrez ca oglinzile tale sunt cu adevarat strambe, te anunt ca nu ti-ai vazut numele corect. Dupa Aldescu lipseste o paranteza.
Paula Aldescu (temporar) !
Duminica placuta !
noiembrie 6, 2011
@Racanel
Temporar? Ai cumva de gand sa ma iei de nevasta?
Sunt un lider pentru ca nu ma cunosti.
O duminica la fel de placuta.
noiembrie 6, 2011
Draga Dunia,
Desi as fi dorit sa fac unele aprecieri legate de text, recunosc ca m-am delectat cu comentariile. Tin in primul rand sa-i dau dreptae lui Mihai care iti scria „un text bun este acela care starneste o reactie (indiferent de natura) decat unul care nu.
„. In al doilea rand iti sugerez sa-i recunosti lui Racanel ca este liderul baltii ca sa poata avea o duminica placuta (cealalta duminica, asta e trecuta deja). Se pare ca are o problema ca TU indraznesti sa te autointilulezi lider. ARGUMENT – „Astept CA SI TU sa argumentezi de ce esti lider”.
L-as intreba pe Racanel urmatoarele:
De ce ar trebui sa-ti argumteze TIE de ce se considera ea un lider?
Esti cumva psiholog de te erijezi in afirmatii de genul ” E clar – copilaria ti-a fost compromisa ! „?????
Esti cumva TU un lider cu muulta experienta si crezi ca ai argumente pertinente?
Eu cred, draga Dunia, ca de fapt, Racanel cauta atentie din partea ta sau este invidios. Sa argumentez!
Reiese din ce scrie ca iti citeste atent blogul, deci il intereseaza ce scrii tu. Si-a dat cu parerea despre tine ca persoana, aratand invidie(este pacat sa avem asa sentimente, mai ales ca el poate zice ca e Christos:)); iti porta de grija cat vei mai avea numele asa (oare DE CE?).
Raluca Rasca
noiembrie 6, 2011
@Raluca
Comentariile au devenit intr-adevar un deliciu de cand Racanel imi cere imperios argumente.
Astfel, recunosc, am ajuns sa ma depasesc pe mine la numarul de comentarii primite la un text, deci Mihai avea dreptate.
Admit ca nu mai este nici un lider pe balta lui. 🙂
La ultima intrebare nu stiu sa raspund. 🙂