Dupa 500 de pagini de Musil, Omul fara insusiri, inca stau cu un semn mare de intrebare in cap daca sa duc volumul pana la capat. Mi-a atras atentia asupra Austriei. Desi ii cunosc oarecum istoria, nu am cunoscut sensibilitati legate de acest popor. In prezent am ochii schimbati pentru austrieci.
Am savurat ironia legata de nemti, toti nemtii sunt profesionisti.
Si m-a prins incetineala scrisului. Ulrich a incetat sa fie doar un personaj, i-am facut loc in familia caracterelor cu viata, sta langa Jean Christophe, Nikolai Stavroghin, Jean Valjean, Bernardo Soares, Stefan Viziru, Joseph Knetch, Pip, Paganel, Hans Castorp etc.
Uneori as vrea sa fiu unul dintre ei.
O sa continui, 501…