Inainte de prieteni, am avut prieteni. Inainte sa cunosc conceptul de prietenie, am muncit la prietenie cu lopatica, galetusa, coarda sau elastic. Trei fete mi-au stat alaturi pana am inceput scoala, dintre care, azi, una si-a incheiat promenada ultimului drum, alta duce o viata aproape fara capatai, si ultima din trei, a uitat sa rada. Munceste intr-o tara straina si nu se simte implinita, vorbeste despre aprinsul proces al vietii care caleste sentimentele oamenilor. Pe ultima, am sfatuit-o ieri sa rada.
Pentru mine rasul inseamna terapie, nu-mi vindec bolile cu rasul si nici nu-mi rezolv problemele astfel, dar le fac fata. Rad in situatii in care nu se cuvine, cum ar fi o inmormantare sau la patul unui bolnav. Rad in orice situatie care ma copleseste cu prea multa seriozitate.
Eu il cred pe Romain Rolland: viata nu este trista, ci are doar ore triste.
Daca este nevoie, rad ore in sir.
Toti prietenii mei cunosc aroma raspandita de fiinta mea. Caci mai tarziu, cand mi-am facut prieteni in concept si in afara lui, m-am statornicit in relatiile mele cu rol curativ. Langa mine suferintele par usoare si amuzante. Ca studenta, pe langa cea mai extraordinara prietena care este sora mea, am pasit alaturi cu alte trei fete.
Trezeam in jurul nostru suspine de admiratie, caci voia buna ne insotea pretutindeni. Inchipuiam fluturi una in jurul celeilate. Ne fericeam cu gesturi, ocheade si sustinere. Am fost indragostita de prietenele mele toti anii de facultate. Le-am cules flori, am alergat in noapte, le-am impletit parul, le-am mangaiat, le-am asteptat cu o mancare aburinda, am batut din picior sa fim impreuna la sarbatori si in vacante, le-am impins perna mea si am ras. Am primit inapoi flori, mangaieri, incredere.
Imi pare rau ca exista oameni care isi duc viata fara sa acorde incredere.
Fetele mele m-au facut sa sufar, cum m-au facut fericita, dar suferinta capatata de la ele mi-a fost un eminent profesor.
Si propriilor mizerii le-am facut fata tot cu ras, si sfatul meu, desi nu am nici o cerere sa-l dau, este sa nu uitam sa radem.
Rasul poate fi exersat, ca un exercitiu.
Nu ai de ce sa razi? Nu conteaza, razi, si pe cuvant de pesimista pe hartie si bezmetica in viata de zi cu zi, ca orele existentei se vor colora in puternice nuante de oranj, verde si violet, care apropo, se pot combina cu oricare alta culoare.