Gandindu-ma la Platon, oare chiar exista o limita in idei?
Si apropo de filozofi, o povestioara comica pe care trebuie neaparat s-o impartasesc.
Diogenes a fost un filozof care credea ca fericirea nu depinde de luxul material, de puterea politica sau sanatatea desavarsita, adevarata fericire consta in a nu te face dependent de asemenea factori, astfel nu mai puteai pierde niciodata fericirea.
El insusi traia intr-un butoi, avea doar un singur rand de haine si o desaga in care isi tinea painea.
In fata acestui butoi a primit intr-o zi vizita lui Alexandru cel Mare, iar acesta l-a intrebat pe intelept ce anume isi doreste, caci el ii poate indeplini numaidecat dorinta.
Diogene a raspuns ca ar vrea sa se miste din fata soarelui.
februarie 23, 2012
Dunia, „Crima si pedeapsa” e prima carte a lui Dostoievski pe care a am citit-o si mi-a placut atat de mult, incat a trebuit sa le am pe toate.
Cuvintele tale exprima atat de multa liniste, impacare, siguranta, intr-o lume atat de agitata, haotica si rea. Iar seninatatea ce ti se citeste pe chip completeaza firesc cuvintele tale. E ceea ce aveam nevoie. Ma bucur mult ca te-am gasit 🙂
februarie 23, 2012
@Monica
Crima si pedeapsa a fost si prima mea carte a lui Dostoievski. Pe mine Dostoievski m-a cam imbolnavit, am avut parte de o criza de identitate si imi era teama ca nu am sa mai pot niciodata sa-mi reiau viata asa cum fusese pana la 16 ani. Am citit apoi alte carti ale lui si m-am acceptat oarecum cu ajutorul parintelui Zosima.
Nu am mai citit de activa ani Dostoievski, sincer, mi-e frica sa nu-mi schilodeasca din nou sufletul, desi acum am obtinut si o putere a mintii, nu mai am doar minte.
Si eu ma bucur daca ti-am fost de ajutor.
Bine ai venit pe blogul meu.
februarie 23, 2012
„Fratii Karamazov” e ultima carte citita recent. Eu pe la 16 ani eram mai romantica si atat de visatoare, incat refuzam complet contactul cu realitatea dura. Pe atunci citeam carti in genul celor scrise de surorile Bronte.
Inteleg de ce Dostoievski a avut un impact atat de puternic asupra ta, dar nu cred sa mai fie cazul in prezent.
Pentru mine, scrierile lui sunt ca o gura de aer proaspat intr-o atmosfera sufocanta.
februarie 27, 2012
si eu am inceput Crima si pedeapsa pe la 15-16 ani, si inca ceva carti rusesti (Gorki, si inca ceva). M-au afectat mult, Crima nu putut sa o termin. Am terminat-o in facultate, cand, stiind despre ce e vorba, mi s-a parut o carte dura, dar nu dificila. Apoi au intrat si fratii Karamazov, mi se paruse prea telenovelista, si am zis: frums dar multumesc deci punct. Descoperisem Japonia 😉
februarie 27, 2012
@Monica
Din contra, mi-e bine sa-mi pastrez teama de Dostoievski, caci teama asta ma lipseste de uimirea cu care m-as confrunta la o noua marsaluire a scriitorului in mintea si sufletul meu.
@arakelian
Dostoievski nu mi s-a parut niciodata ca ar avea un discurs dificil, putin anevoios in Demonii, dar niciodata dificil. Dostoievski face altceva cu cititorii lui, ii seduce si apoi ii abandoneaza singuri in necredinta lor, cei puternici reusesc sa-si revina, cei slabi se pierd intr-un general al lumii inconjuratoare.
De la Dostoievski am descoperit multi scriitori care m-au fascinat, care m-au purtat in cele mai mici si intunecate unghere ale mintii mele, dar nici unul nu m-a scos din mine, nici unul nu mi-a biciut sufletul, nu m-a facut atat de constienta de acest suflet in care trebuie sa crezi si sa-ti abandonezi rationamentul.
Se poate sa fie si varsta cand am citit, dar Dostoievski ramane pentru mine un tata.
februarie 28, 2012
stii ce mi-as dori? un ghid al cititorului. in biblioteca. Cu recomandare dupa recomandare, cu o urmarire a istoricului dar si a varstei, cu graf al aprecierilor si directionarii pe directia dorita, sau dupa caz, cu o directionare si spre alte genuri.
februarie 29, 2012
@arakelian
Ghidul asta trebuie sa si-l gaseasca cititorul insusi, eu l-am gasit intr-un fost profesor din facultate. Orice curiozitate intru cunoastere mi-e impacata de acest profesor. Si acum am bibliografii exhaustive. 🙂
Eu te pot ajuta cu ceva?