Ora cocosilor adormiti

De 2 mart., 2012 2 No tags 0

Fug cuvintele de mine, nu pentru ca mazgalesc intr-o zi de vineri, la o ora a cocosilor adormiti, ci din cauza griului din afara mea. La ora asta constiinta reda niste obisnuinte ale lumii, dar lumea nu se afla la ora infaptuirii lor. E mai multa liniste intrerupta de zgomote, iar constiinta e obisnuita cu zgomote intrerupte de liniste, iar oamenii nu pot calatori cu mintea mai departe de constiinta lor. E o limita zgandarata de filozofi, dar greu, cu pierderea mintilor si a obisnuintei.
Stau in dimineata asta pe linia despartitoare, fizica, metafizica, concret sau depasirea cadrului experientei? Pana apuc sa raspund, timpul muta acele la ceas. La fereastra acelasi gri. In casa, am pierdut deja caldura asternutului si dulceata visului.
Dimineata aduse nostalgia.

2 Comments
  • florentin
    martie 3, 2012

    Buna dimineata,Dunia!
    Lunile trec, anotimpurile se schimba iar viata merge mai departe. Stele se nasc si mor, visuri se zidesc si se naruie, dorinte se inalta si cad, ganduri scapara si se sting iar timpul se scurge fara incetare.

  • dunia
    martie 3, 2012

    @florentin

    Buna seara. 🙂
    Se zice ca timpul exista doar in noi.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
10 − 9 =