Ieri la masa de pranz, in compania cumnatului, prietenului si mama acestuia, am ajuns sa vorbim despre ciobani. Am vorbit despre ciobani ca meserie, dar am ajuns sa despicam lingvistic cuvantul. Si hodoronc-tronc, am amintit de faptul ca eu am mers cu vacile si caprele cand am fost copil.
Imi pare rau ca nu-mi pot forta memoria sa scoata reprezentarile succesive ale discutiei. Imi amintesc niste irlandezi oameni de afaceri, o barfa despre o cunostinta, cartofii fierbiti, si ciobani. Nu am stiut ca stau in preajma unei povesti.
La sfarsitul frazei mele despre pascut vacile, mama prietenului mi-a zambit si i-a raspuns fiului.
„Nu este adevarat, Dunia a fost o finuta si cand am cunoscut-o noi.”
M-au cunoscut acum 6 ani.
Oare cat de alese imi erau atunci purtarile?
Si cat de mult le-am mai adaptat.
Hm!