Purtarile alese ale ciobanului

De 27 mart., 2012 2 No tags

Ieri la masa de pranz, in compania cumnatului, prietenului si mama acestuia, am ajuns sa vorbim despre ciobani. Am vorbit despre ciobani ca meserie, dar am ajuns sa despicam lingvistic cuvantul. Si hodoronc-tronc, am amintit de faptul ca eu am mers cu vacile si caprele cand am fost copil.
Imi pare rau ca nu-mi pot forta memoria sa scoata reprezentarile succesive ale discutiei. Imi amintesc niste irlandezi oameni de afaceri, o barfa despre o cunostinta, cartofii fierbiti, si ciobani. Nu am stiut ca stau in preajma unei povesti.
La sfarsitul frazei mele despre pascut vacile, mama prietenului mi-a zambit si i-a raspuns fiului.
„Nu este adevarat, Dunia a fost o finuta si cand am cunoscut-o noi.”
M-au cunoscut acum 6 ani.
Oare cat de alese imi erau atunci purtarile?
Si cat de mult le-am mai adaptat.
Hm!

2 Comments
  • Meet The Sun
    martie 27, 2012

    Chiar ca hm. O sa adaug ca si eu am pascut vacile, chiar pana pe la 18 ani. Si tare mi-e ciuda ca multe dintre purtari s-au adaptat…

    • dunia
      martie 27, 2012

      Nu stiu sigur daca adaptarea asta se duce spre supravietuire sau instalare in cerintele societatii.
      Ce e cert se trage de la faptul ca nu are nici un fel de conotatie negativa.
      Am pascut vitele, o mai putem face.
      Nu mai putem insa sa ne ingustam experientele.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
5 × 14 =