Uniforma, tinuta ma preocupa pe mine in acest minut, si ce cusur provoaca ea in conduita oamenilor. Politistii, un exemplu. Nu este o poveste cu Garcea, deloc.
Nu toti, nu generalizez, vociferez pe marginea unor reflectii desprinse din contactul cu doi functionari. Imi pare rau sa o scriu, indur greu constatarea ca romanii au tot militie si nu politie. Oamenii astia sunt lipsiti de bun simt, deontologia nu o cunosc nici ca termen, nici ca etica profesionala. In prezenta lor nu trebuie sa ti se auda respiratia. Prea banal?
Revin la uniforma. Ea trebuie sa fie cauza mitocaniei lor. Sunt convinsa ca tinerii fiind, au adunat atatea frustrari, incat ajungand niste bieti functionarasi in tinuta reglementara, isi platesc toate umilintele, esecurile, jignirile adolescentei. Formula lor de adresare este ba! O sa reformulez, adaptez si o sa redau o gluma a lui Seinfeld. Ei cuvanteaza asa nu din cauza imbecilitatii, cum automat ajungem sa credem, ci din pricina ca nu au putut sa scoata mai mult din encefalul lor. Judecata lor este una a madularelor.
Reamintesc, perorez aici, plina de aroganta, apucaturile a doi politisti, oricum, pot sa dublez, triplez, inmultesc numarul, dar prefer operatia fara anestezie. Ce simt si ce am simtit.
O fosta colega de generala este politista, sotul ei asijderea. Imi sunt dragi. Deci nu mi se cuvine partinirea.
As vrea sa procedez in urmatorul fel: cand o sa se intample sa mai fiu deranjata de un pricajit de zeu-functionar public, sa ma ridic mandra, sa-i arat obrajii rosii, si sa-i arunc in fata faptul ca existenta lui numara multe galeti de fecale sau direct cacat, de ce sa fiu distinsa in exprimare?
Dar cum intotdeauna stiu ca o problema are mai multe aspecte, constientizez rapid ca numai eu am de pierdut. Nu asa se impotriveste unei mentalitati sau sistem.
Poate ar trebui sa le pun o lumanare la biserica, rugandu-ma pentru binele lor, dar Dumnezeu ar lua-o ca pe o sfidare la adresa Lui, si nu-mi doresc, ca si asa Il necajesc si fara glume cretine.
Si intentionam sa mazgalesc ceva desfatator, la sugestia sorelei mele. M-a mustrat ca exprim doar fapte melancolice si revoltatoare, iar eu sunt o fiinta joviala. Rad extrem de colorat. Scriind, mi se nazare sa ma afirm asa cum socializand nu se prea sesizeaza, jalnica, tanguitoare si deceptionata.
noiembrie 4, 2008
si cearta este cateodata o placere insa cu astfel de specimene nu are rost. Cand n-ai cu cine….n-ai cu cine. E bine si numai ca te-ai gandit la varianta cu lumanarea. Mai mult nici nu poti face pentru ei
noiembrie 5, 2008
Trebuie sa analizezi solutia extrema: ce s-ar intampla daca ar dispare toata politia, peste noapte. Cearta este intotdeauna o placere pt ca transferi problemele tale, functionarului. Scapi de stress.
noiembrie 5, 2008
Analizez, analizez, tot ce imi doresc este sa aiba bun simt, atat.
noiembrie 5, 2008
au si ei partea lor de vina ..
noiembrie 5, 2008
total, mi-a placut.
uniforma – ce cuvant delicios, ca un fel de scut in spatele caruia orice e permis.
noiembrie 5, 2008
Asa cred ei! Chiar azi aflai k se investeste mult in imaginea lor, k sa schimbe opinia, aproape generala, k sunt prosti.
Dar cu respectul cum ramane? Angajeaza o bunicuta pe post de consilier de imagine la fiecare sectie de politie?
noiembrie 6, 2008
esti foarte poetica ine xprimare.nu stiu de unde iti vine insiruirea asta de cuvinte,idi.trairi si simtiri.ai un simt al de observatie al extraordinarului in lumea ordinara(ca sa spuna asa) fenomenal.citind blogul tau am ajuns sa vad altfel viata.sa devin viu.bravo tine-o tot asa
noiembrie 6, 2008
oai da ce basini ai in cap.de unde dracu iti vin toate dumele astea.fa si tu ceva util lumii.cauta un stalp de electricitate si recita-i o poezie.sa vezi ce incantat o sa fie
noiembrie 6, 2008
@bubu
Asta se cheama impact, daca intr-adevar te-am facut sa devii mai viu. Aici imi spun mie, nu neaparat iti raspund tie.
Mersi, m-ai pus pe ganduri!
noiembrie 6, 2008
jalnica da, dar de ce deceptionata?
noiembrie 6, 2008
Da sa stii ca ai avut un impact.eu muncesc mult.am un job care imi ocupa tot timpul.si cand ajung acasa sunt asa de obosit ca nu mai ma bucur de nimic,zi de zi aceeasi poveste.ajungi la un moment dat sa uiti de ce traiesti.dar citind blogul asta al tau ,vad ca exista oameni care nu au uitat sa traiasca si sa Simta.felicitari sper sa ajung si eu ca tine la un moment dat.
P.S.Nici nu ai de ce sa imi raspunzi.
noiembrie 6, 2008
@aarrr..,
Eu stiu, compune tu un scenariu!
noiembrie 6, 2008
@bubu
Raspund, k sunt fata politicoasa:)
Nici nu am de ce? N-am habar cum sa interpretez asta, totusi, eu tin sa-ti multumesc pentru aprecieri.
noiembrie 6, 2008
@aarrr..,
Cum sunt eu nu te afecteaza pe tine. Iar daca nu stii sa vorbesti frumos, nici un comentariu nu mai apare pe blog.
Sa-ti fie de bine, la revedere!